Pentru zeci de mii de copii din protecția statului, asistenții maternali sunt familia lor. După atestarea asistenților maternali în comisiile de protecție a copilului, s-au făcut potriviri între asistent maternal și copil. Inițial, era un copil la un asistent maternal. Ulterior, din cauza bugetelor tot mai zgârcite ale consiliilor județene, s-a forțat plasarea a cel puțin doi copii la un asistent maternal. S-a ajuns și la forțarea acestora să ia în plasament câte trei copii. Și nu vorbim de frați, unde plasamentul comun e de la sine înțeles. Din păcate, se forțează sistemul de asistență maternală îngrozitor. De exemplu, în Vaslui, 1.600 de copii sunt plasați la aproximativ 500 de asistenți maternali. Oamenii nu și-au luat banii de peste două luni. Asta, pe lângă că au salarii foarte slabe (cam 500 lei pe lună). Copiii o duc foarte bine în plasamentul familiilor și evoluția lor e de necontestat. În fond, au fost salvați de la o viață de mizerie în instituții. Și-au primit înapoi copilăria. Că mai sunt excepții - nimeni nu poate ști. Orice pădure are uscături. Cred, însă, că asistența maternală a fost supapa de salvare pentru cei mai mulții copii din grija statului, forma în care au scăpat de condamnarea la viața în instituții.

Așa că, încă un semn că protecția copilului nu mai e o prioritate pentru putere e forțarea și ignorarea problemelor din sistemul de asistență maternală. Iar consecințele asupra copiilor sunt directe: deja, unii dintre ei ajung înapoi în instituții, sunt iar rupți de mediul familial în care-și formaseră deja o continuitate și o securitate, sunt expuși abuzului emoțional și neglijenței.

Lucrurile bune făcute în protecția copilului nu ar trebui să fie pierdute atât de ușor.