Dacă parcurgi rapoartele scrise din serviciile de protecție a copilului, ai impresia că se lucrează la greu cu copiii. Dar dacă vrei să surprinzi activitățile efective făcute cu ei, apar surprizele: lipsesc ieșirile în aer liber, lipsesc lucruri simple, precum mersul la frizer, sau la dentist. În acte stăm bine, toate standardele sunt în grafic. În fapt, stăm prost: copiii sunt lipiti de ecranele televizoarelor din living, prea puțin în aer liber, prea puțin incluși în activități sportive, în cluburi de aptitudini, sau  pur și simplu, de socializare. Experiențe firești, precum cumpărăturile de haine, sau pantofi - sunt rarisime, asta în cazurile fericite. E o prăpastie între textele rapoartelor și realitatea cotidiană.

Hârtiile și documentele au și ele rolul lor. Problema noastră e că, în sistemul nostru, birocrația e infinit mai importantă decât firescul vieții de zi cu zi a copiilor.