În total, avem 1.205 de servicii sociale în sistemul de asistență socială din România. Acestea ar trebui să aibă 1.205 manageri, iar din această cifră, 300 ar trebui să fie manageri de nivel mediu, numai pe servicii. În celelalte departamente din direcțiile de protecție a copilului si din serviciile publice specializate în protecția copilului, mai sunt aproximativ 3.000 de manageri în toată țara. Cumulat, aceștia conduc aproximativ 60.000 angajați. Și nu au nici o formare specifică de management în servicii sociale. Nu e de mirare că oamenii din sistem sunt nemotivați, sau că prioritățile sunt confuze. Fără o structură de management, fără strategii pragmatice și axate pe copil, pe tineri și pe familiile lor - sistemul de asistență socială rămâne o mașină de tocat suflete și de distrus copilării. În ciuda tuturor bunelor intenții. Asta pentru că alte lucruri sunt mai importante decât copiii, familiile sau angajații: fie că se numesc clădiri, inventare, contabilități sau politică, acestea sunt, actualmente, ”prioritățile” sistemului de asistență socială. Și foarte multe din priorități pot fi corectate, foarte mult din valori pot fi îndreptate și aduse efectiv spre copil și familie, dacă managerii, structura de rezistență a sistemului de asistență socială, ar fi pregătiți cu adevărat să facă management, și nu doar ”să stingă focuri” de pe o zi pe alta.