O fată de 12 ani vine în sistemul de protecție a copilului dintr-un mediu familial abuziv. Neglijată acasă, ajunge într-un centru de primire. Aici, nu primește consilierea psihologică necesară. Ajunge într-o casă de tip familial, unde e doar un membru de personal pe schimb care are obligația să lucreze cu 12 copii în același timp. Ar trebui să fie măcar doi angajați per tură, dar ordinanțele de urgență emise în 2010 au tăiat în carne vie și au stabilit regula ca, la fiecare șapte angajați care pleacă din sistem, să poată fi angajat doar unul. În acest context, fata de 12 ani intră în relații sexuale cu străini, inclusiv cu unii din tinerii din sistemul de protecție a copilului.

Cu aproape 14.000 de angajați lipsă în sistemul de protecția copilului, cu cei mai mulți la baza piramidei, acolo unde se lucrează direct cu copiii, nici nu e de mirare că încep să se întâmple drame. Problema e că aceste drame se vor multiplica, vor fi la ordinea zilei. Și nici nu are cum să nu fie astfel, cu o lacună cronică în ocrotire.

În fond, din nefericire, standardele legiferate în protecția copilului au ajuns să fie doar niște cuvinte așternute pe hârtii care poartă numele de ”lege”. O lege găunoasă, a cărei lipsă de aplicare lovește direct în copii și naște drame.