Ți-ai imagina copilul tău de doi ani, legat de mâini și de picioare de pat, în spital? Dacă ai avea un copil cu nevoi speciale, l-ai lăsa de izbeliște, neglijat și abuzat prin violență prin spitalele din țara noastră? Cât de mult s-a desensibilizat sistemul de protecție a copilului, dacă șase copii cu nevoi speciale sunt abandonați de serviciile publice specializate în protecția copilului, în spitale? Cât de înrăit trebuie să fie sistemul social în care existăm, dacă e nepăsător în fața violenței manifestate asupra unor copii fără nici un fel de posibilitate de a se apăra? "În legea sănătăţii mintale este permisă contenţiunea persoanelor cu tulburări psihice în unele condiţii deosebite, pentru a-i proteja de accidente în timpul manevrelor de diagnostic şi tratament. Se încadrează în cadrul legii, nu spun că măsura e corectă sau incorectă, ci că se încadrează în lege". Asta spune preşedintele Colegiului Medicilor Buzău, Ion Japie. Iar medici psihiatri emit anacronisme: legarea de paturi a copiilor cu probleme de sănătate mintală ar fi în favoarea lor, pentru că, nu-i așa, ”îşi pot face rău”... În loc să vină cu alternative, cu soluții, sau cu blamări oficiale ale acestor exemple de comportament de o hidoasă nepăsare.

În ce fel de țară trăim? Cât de dezumanizat e sistemul social din care facem parte? Când vom ajunge să prețuim demnitatea la care orice om, nu mai vorbesc orice copil - are dreptul?