Luni și marți, la București, facilităm întâlnirea județelor din regiunea Sud-Muntenia, pentru o conversație despre strategia națională în protecția drepturilor copilului și prioritățile de alocare a fondurilor structurale în perioada 2014 - 2020. Până acum, avem concluziile și ideile de acțiune ale regiunilor București-Ilfov, Centru, Nord-Vest, Nord-Est și Sud-Est. Fiecare regiune are în medie șase județe (sau sectoare). Ceea ce înseamnă că, până acum, avem feedback din partea a 36 de județe și sectoare. Discuțiile sunt interesante, iar ideile și contribuțiile participanților la dialog - pline de valoare și bazate pe experiență. Grupurile de dialog nu sunt largi - aproximativ 14 lideri participă la fiecare seminar, ceea ce asigură un mediu de comunicare unde opiniile sunt exprimate cu profunzimea necesară unui exercițiu ale cărui rezultate vor marca modul în care se scrie strategia în protecția copilului pentru următorii șapte ani și felul în care urmează să fie alocați și cheltuiți banii proveniți din fonduri europene pentru România pe protecția copilului și asistență socială.

În toate seminariile, revin câteva concluzii care vor imprima structura strategiei în protecția drepturilor copilului, dar și prioritățile de alocare a fondurilor structurale:

1. Accelerarea procesului de dezinstituționalizare, până la eradicarea efectivă a instituționalizării copiilor în țara noastră, până în 2020.

2. Capacitatea de acțiune și de intervenție în prevenirea separării copilului de familie. Pentru că nici un copil nu ar trebui să crească în afara unui mediu familial, privat de afecțiune și de atasament, traumatizat prin lipsa de iubire. Locuințele sociale pentru părinții cu mai mulți copii, sprijinul material pentru plata de chirii, de taxe și impozite, hrană și îmbrăcăminte, dar mai ales sprijiinul în depistarea locurilor de muncă pentru părinții cei mai vulnerabili - sunt doar câteva exemple din modalităție de acțiune prin care se poate preveni concret separarea copiilor de familii.

3. Capacitatea de soluționare a problemelor masive ale tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului, mai ales prin furnizarea de locuințe sociale și locuri de muncă. Altfel, miile de tineri care ajung în stradă anual din sistemul de protecție, o sfârșesc înapoi în sistemul de protecție, de data asta în calitate de adulți.

4. Ocrotirea în servicii bazate pe ideea de familie, pentru copiii, tinerii și adulții cu nevoi speciale din sistemul de protecție. Fără astfel de servicii, care să pornească de la conceptul de familie, tolerăm cu bună știință abuzuri inimaginabile asupra semenilor noștri.

5. Trecerea de la o paradigmă a ”prestațiilor sociale” (sub forma alocărilor uniformizate de bani foarte puțini la toată lumea) la o paradigmă a ”serviciilor sociale”. Astfel, se elimină abordarea simplistă a intervențiilor de suprafață, în favoarea intervențiilor centrate pe situația individuală a fiecărui om vulnerabil în parte.

Da, sunt transformări capitale, de perspectivă, cu efecte tsunamice în macro-sistemul de asistență socială, dar cu siguranță pot conduce la viziunea unei țări în care să nu-mi fie rușine să trăiesc: o țară care și-ar respecta cetățenii pentru ceea ce sunt, pornind de la principii de bun-simț și umanitate.

Vom face tot ce putem pentru ca lucrurile astea să se și întâmple. Pentru ca poze precum cea de mai jos să nu mai poată fi făcute copiilor din țara noastră.