Filmul prezintă viața unui tânăr care crește în instituții. De fapt, e povestea lui Oggy Tomic, regizorul și realizatorul filmului, care a crescut în instituții, în Bosnia. Talent excepțional, Oggy și-a expus acum povestea în acest film, care urmează să fie lansat în această seară, la Londra. Filmul va atrage atenția asupra traumelor și angoaselor trăite de copiii care cresc așa. Nu pot să nu leg evenimentul acesta de ultimele știri venite de la Centrul pentru Resurse Juridice, care au investigat abuzuri asupra copilului într-o instituție din Bihor. Cred că lucruri precum cele expuse de Georgiana Pascu și de colegii ei din CRJ sunt la ordinea zilei în instituțiile de tip vechi pentru copii, doar că sunt foarte puțini aceia care le scot la iveală și sunt prea puține investigațiile.

Iar soluția nu e să găsim țapii ispășitori. Asta aduce doar o rezolvare de moment. În locul lor, vin alții, care vor proceda la fel.

De vină, într-adevăr de vină, e sistemul și modul în care e conceput: cu 14.000 de posturi neocupate în sistemul de protecție specială, e doar o chestiune de timp până ies la iveală abuzuri de diverse feluri în instituții și nu doar în instituții. Atunci când nu e cine să protejeze, măcar, copiii, nu se pot întâmpla decât tragedii.

Ne-am obișnuit să închidem ochii și să spunem că asta e. Că nu avem ce face. Iar cei cu care vorbim, cei care răspund în ministere, dau vina pe FMI și pe Banca Mondială. Poate acțiunile noastre trebuie să ajungă și la FMI și la Banca Mondială. Poate atunci se va întâmpla ceva. Până atunci, cred că numărătoarea asta de film horror va continua și se vor tot aduna, fie în liniște, fie vocal, situații dramatice de abuz asupra copilului. În jurul nostru, cu acordul nostru tacit și cu niște ridicături din umeri.