Săptămâna trecută am fost în locuința unei mame singure cu două fete micuțe, de patru și de șase ani. Nu aveau zăvor la ușa de intrare, nu aveau curent în camera în care trăiau, acolo era și o mică sobă cu care se încălzeau, dacă aveau lemne. Dar nu aveau nici lemne. Fereastra era fără sticlă, cu folii de plastic în loc de sticlă. Totuși, fetițele erau lipite de mama tânără, iar că se iubeau enorm nu trebuia să fii psiholog ca să-ți dai seama. Cum le-au ajutat colegii mei? Au reparat ușa, au pus sticlă în ferestre, au adus lemne pentru sobă, au vorbit la Electrica și le rezolvăm și electricitatea. Pe mamă o ajută să-și găsească un loc de muncă, iar fetițele merg la Centrul de Zi de dimineața până după-amiază. Și o mai ajută cu fetițele și o vecină, o tânără de 16-17 ani, de etnie romă, de un bun simț și de o decență cum rar am întâlnit. Pentru oameni ca mama aceasta cu doi copii e gândit Pachetul de Combatere a Sărăciei. Ieri, la Palatul Victoria, am văzut o echipă formată din Cristian Ghinea - Consilier de Stat pentru Afaceri Europene și Valeriu Nicolae - Consilier de Stat pentru Incluziune Socială, care au facilitat dezbaterea publică privind Pachetul Integrat de Combatere a Sărăciei. Partea frumoasă e că aveau o treime de guvern cu ei. În esență, Premierul Dacian Cioloș a vorbit despre ”umanitate”, în contextul acestui Pachet de combatere a sărăciei. Ministrul Muncii, Ana Costea, a repetat de câteva ori sintagma ”omul, nu sistemul!”.  Vice-Premierul Vasile Dâncu s-a referit la ”sărăcia ascunsă” și la faptul că, în țara noastră, ”s-au descentralizat problemele, dar nu și resursele”. Iar Aura Răducu, Ministrul Fondurilor Europene, a vorbit despre aplicarea concretă a fondurilor structurale, despre corelarea programele de finanțare, astfel încât chiar cei mai vulnerabili oameni să poată beneficia de acestea. Au fost acolo reprezentanți din societatea civilă, organizații non-guvernamentale, academicieni.

Valeriu Nicolae și-a folosit slotul de discurs proiectând un filmuleț din realitatea unui bloc ghetoizat din București. Scenele parcă erau desprinse dintr-o altă lume și să văd asta live în Guvernul României a fost memorabil. Pentru mulți dintre cei de-acolo cred că a fost ca un ciomag în moalele capului. Dar cred că i-a și trezit pe mulți, pentru că acum discutăm despre sărăcie cu subiect și predicat, cu oameni reali, cu imagini filmate din realitatea imediată. Lipsea doar mirosul sărăciei.

Cristi Ghinea a punctat pragmatic și onest, așa cum e el. E, din nou, o realitate de necombătut faptul că suntem ultimii din Uniunea Europeană la toate clasamentele de definire a sărăciei, în special la copii și în mediul rural. A prezentat cele 47 de fișe, plasa de siguranță de care va beneficia orice copil vulnerabil din țara asta și părinții săi. Viziunea e pe cicluri de viață, de la naștere până la bătrânețe. Denumite expres drept documente de lucru, fișele din Pachetul de combatere a sărăciei expun telegrafic ce se propune ca obiectiv, de unde vin banii, cine e responsabil, țintele de atins și schimbările legislative necesare pentru implementare. Toate sunt gândite în contextul Obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Schimbări de paradigmă

Printre Măsurile integrate pentru familie se regăsesc și cele care vizează locuirea socială, prevenirea separării copilului de familie, dezinstituționalizarea și tranziția către îngrijirea în comunitate și reducerea violenței domestice. În ansamblu, măsurile din plasa de siguranță, cele integrate și cele transversale asigură integrarea dintre sănătate, educație și protecție socială. Aceasta e prima schimbare de paradigmă, pentru că până acum abordările au fost, din nefericire, de tip ”siloz” sau, mai pe românește, ”fiecare cu ograda lui”, ceea ce a dus la adâncirea sărăciei și la creșterea numărului de comunități marginalizate, nu invers.

În loc de viziunea punctuală pe copil, avem acum o viziune care e despre copil și familia sa. Iar aceasta e cea de-a doua schimbare de paradigmă. Copiilor le e bine în familia lor, nu în instituții, nu în centre de plasament. Iar 97% dintre copiii plasați în protecție specială au tată sau mamă, sau familie extinsă. De cele mai multe ori, sunt rupți unii de alții din motive care țin exclusiv de sărăcie. Ei, cred că și lucrul acesta se va schimba! Sute de mii de drame individuale pot fi prevenite astfel.

Atitudinea fatalistă din sistemul de protecție a copilului, care spunea că stăm și nu facem nimic pe prevenirea abandonului, că nu avem resurse pentru asta - se modifică acum. Cea de-a treia schimbare majoră de paradigmă ține de trecerea de la reacție la proactivitate, la prevenire. Pachetul anti-sărăcie urmărește intervenția proactivă, atunci când încă se mai poate face ceva, când copilul e încă alături de părinți și inevitabilul nu s-a produs.

Sunt soluții concrete, la probleme reale. E o ieșire de sub un clopot de sticlă și e o abordare de tip ”lunetist”, prin care sunt țintite exact acele zone din care izvorăște sărăcia sub toate formele ei macabre.

Finanțare și intervenție

De aceste lucruri mai e nevoie pentru implementarea corectă a Pachetului de Combatere a Sărăciei. Revizuirea modului de alocare a resurselor financiare în sistemul de plăți și în Legea Bugetului de Stat. O reconfigurare a circuitelor financiare, care să țină cont de măsurile concrete din plasa de siguranță și de integrarea lor.

Impact demografic și natalitate

Dacă va fi implementat corect, Pachetul Anti-Sărăcie va avea consecințe majore asupra ratei natalității și, implicit, asupra situației catastrofale demografice din țara noastră. Suntem acum la un minim istoric în privința ratei natalității. Nu cred că am stat atât de rău nici după cel de-al doilea război mondial. Iar ca proiecție demografică, lipsa copiilor ne pune într-o zonă de film horror cu tente apocaliptice. Dar pentru că e departe (peste 20 de ani) ni se pare că nu ne presează subiectul. E terifiant de presant. Dacă nu avem copii astăzi, nu va avea cine să susțină plata pensiilor mâine și nu vom avea forță activă de muncă. Sună abstract, dar e cu consecințe catastrofale cât se poate de concrete...

Beneficiar pasiv - contributor activ

Ultimul impact la care mă refer azi e transformarea beneficiarului pasiv de prestații sociale, de alocații sociale, în contributor activ la bugetul de stat, prin efectul de domino al Pachetului Anti-Sărăcie. Cu alte cuvinte, un șomer de azi devine angajat mâine și, în loc să consume resursele financiare ale statului, contribuie la creșterea lor.

Felicitări echipei care a gândit aceste măsuri. Eu cred că, prin onestitatea lui, acesta e un moment istoric în recâștigarea autenticității, a justei măsuri, a modestiei și a bunului simț în actul administrativ public.