Am postat azi dimineață un text care vine după șase săptămâni de așteptare a rezolvării situației celor 24 de copii din clasa pregătitoare a Liceului Penticostal. Acum am ieșit dintr-o întâlnire cu reprezentanții Comunității Regionale Penticostale a Maramureșului și Sătmarului, unde am înțeles că am jignit, prin cuvintele mele, pastorii și reprezentanții acestei Comunități Regionale. Fără a fi convențional, cu toată autenticitatea, îmi cer scuze, dacă opinia mea a fost înțeleasă ca un afront adus comunității penticostale. E ultimul lucru pe care mi l-am dorit. Știu cât de multe a făcut comunitatea penticostală pentru oamenii din Maramureș. Știu câți nevoiași, câți romi, câte familii sărace au beneficiat de pe urma acțiunilor din Sighet, din Maramureș, sau din Satu Mare. Știu de la colegii mei din HHC România, cât au făcut pentru cei mai săraci dintre cei săraci.

Probabil că am adus atingere demnității comunității penticostale prin opiniile mele, uneori, aprinse. Pentru asta, îmi cer, public, scuze.

Următorul pas e ca noi, HHC România, să facem un parteneriat cu Comunitatea Regională Penticostală a Maramureșului și Sătmarului, să facem împreună bine acolo unde e loc de făcut bine. Și slavă Domnului, avem mult de lucru împreună!