Joi, 11 octombrie, a fost publicată decizia premierului Guvernului României, prin care sunt dați afară 13 din cei 15 reprezentanți ai societății civile din Consiliul Economic și Social. CES are un rol important în procesul legislativ: avizează proiectele de acte normative inițiate de Guvernul României. Între cei 13 reprezentanți erau și Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil, asociația ASSOC, sau Consiliul Tineretului din România - pentru a numi doar trei dintre cei care reprezentau în CES societatea civilă, cu responsabilitate și cu coloană vertebrală. CES era, până acum, locul în care derapajele de la politici fiscale, sociale sau economice puteau fi semnalate, iar proiectele de legi, hotărâri și ordonanțe - erau avizate sau respinse, în funcție de legalitatea sau fundamentarea lor. CES oferea un filtru pentru posibilele abuzuri din partea Executivului. Pentru că au deranjat, pentru că au pus prea multe întrebări, 95% dintre membri CES au fost eliminați fără a fi, cel puțin, anunțați în prealabil. Da. În România zilei de azi, se poate.

Supraviețuirea, sănătatea și educația sunt precare în România. Și copiii noștri vor avea cel mai mult de suferit din cauza asta. O spune asta Banca Mondială, care a publicat, de curând, raportul ”The Human Capital Project”. Capitalul uman al generației următoare e definit drept cantitatea de capital uman pe care un copil născut azi se poate aștepta să-l realizeze peste 18 ani, ținând cont de riscurile existente acum în sistemele de sănătate și de educație. Human Capital Index e format din aceste trei componente: supraviețuirea, anii estimați de învățare în școală și sănătatea. Scorul redus, în cazul României, e datorat stării sistemelor de educație și de sănătate. În Human Capital Index pentru 2018, România are un scor de 0,60. Acesta e cel mai redus din toată Uniunea Europeană, însă e mai redus inclusiv în comparație cu alte state de pe continent, precum Muntenegru, Albania, Ucraina, Rusia, Serbia, sau Bosnia & Herzegovina. 

Dar ceea ce se va întâmpla peste 18 ani sună, acum, de parcă ar fi peste ani-lumină. Mult prea departe și mult prea vag, ca să ne poată păsa. Noi oricum facem totul pe ultima sută de metri, și asta, doar dacă primim aprobare de la guvern. În rest, mult prea mulți dintre noi ne resemnăm și nu mergem la vot, că suntem prea sictiriți și n-avem chef. Ridicăm din umeri și stăm cu mâinile-n sân, să ne scrie alții viitorul. Ce contează că e un viitor în tușe de negru și gri. Sau că rama în care ne încadrează ei e tot mai mică. 

Luni, 15 octombrie, apare Ordonanța de Urgență, prin care sunt modificate Legile Justiției. Da, OUG ignoră recomandările cele mai importante ale Comisiei de la Veneția, referitoare la modalitatea de numire și revocare a procurorilor șefi. Parchetul General, în Comunicatul emis tot azi, semnalează încălcarea ordinii constituționale din România, prin modificările care aduc procurorii sub controlul ministrului Justiției, numit politic: puterea executivă încalcă ordinea constituțională, în detrimentul celei juridice. 

Tot luni, ICCJ decide că adunările publice trebuie declarate în prealabil, dacă vor avea loc în piețe, sau pe căi publice situate în vecinătatea sediilor, ori imobilelor aparținând unor persoane juridice: nu mai sunt posibile manifestații spontane. Dacă vreți să protestați fără aprobare, veți fi amendați, sau chiar arestați. Veți face un act ilegal. Pentru că doriți să uzați de libertatea de expresie și de dreptul, fundamental, într-o democrație, de a protesta. 

Suntem din ce în ce mai departe de democrație. Într-un studiu publicat de Bertelsmann Stiftung, care evaluează calitatea democrației în 41 de țări industrializate, România e plasată pe ultimele locuri, împreună cu Turcia, Polonia și Ungaria - țări recunoscute ca având derapaje democratice majore. Explicația autorilor studiului e că ”valorile democratice fundamentale nu sunt suficient ancorate în conștiința politică a unei părți considerabile a societății”.

Poate o să stăm acasă și o să tăcem și atunci când ne vor pune călușul în gură. Pentru că, în curând, o să avem nevoie de aprobare ca să putem scrie și vorbi ce vrem. Cenzura dreptului la opinie e următorul pas.