Așa a făcut Andrew Noble, Ambasadorul Marii Britanii la București. Și-a luat o zi și a venit cu noi între oameni, între copii. L-am invitat să vadă ce facem, cu cine lucrăm și ce urmărim cu propunerile noastre de modificări legislative. Așa am văzut copiii celor trei mame pe care le-am adus dintr-o comunitate marginalizată, din câmp, unde nu aveau nu doar casă, dar nici apă, nici încălzire, nici electricitate. Trăiau în noroi, așa cum trăiesc aproape un milion de oameni în țara asta. Pentru copiii ăștia, noua lor viață e ceva ce, până mai ieri, ar fi fost de neimaginat. Acum, sunt curați, stau în căldură, merg la școală și, mai ales, sunt cu mama.

Da. Asta e o ”locuință”. Aici stau și dorm oameni. Părinți și copiii lor. Din astfel de adăposturi improvizate au venit cele trei mame cu copiii lor, de care v-am spus adineaori. Știu. Vă gândiți că găinile, cățeii și pisicile voastre au ”locuințe” mult mai bune ca asta. V-ar fi milă de ele, dacă ar înnopta aici. Ei, pentru sute de mii de copii din jurul nostru, asta e realitatea de zi cu zi. Aici se trezesc, aici se culcă, aici îi mușcă șobolanii, aici îi plouă și-i ninge. Dacă se poate face ceva? O, da. Atât de multe. Doar trebuie ca mai mulți dintre noi să vrem.

Am fost să vedem și copiii dintr-o casă familială. A fost bine. Mult mai bine. I-am văzut veseli, liniștiți, afectuoși și relaxați. Erau ”acasă”. Era limpede. Apoi, am fost să vedem copii din asistență maternală, am vorbit cu tineri dintr-un Centru de Tranzit pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială. Din păcate, doar două astfel de servicii de spriin pentru tinerii adulți, care ies din protecția statului, sunt în patrimoniul și administrarea autorităților publice: la Baia Mare și acum va fi încă unul la Botoșani. Dacă merită făcute? Sunt mană cerească: în loc să doarmă sub poduri, în loc să se învelească cu carton și folii de plastic, au vreme să se pregătească de viață și să-și facă un rost. Și nu ajung carne de tun pentru interlopi și proxeneți.

După o zi de vizite, concluziile au fost multe. HMA Andrew Noble ne va ajuta. Așa cum ne-a mai ajuta Ambasada Marii Britanii și în anii dinainte.

Pe ce ne vom concentra împreună? Haideți să vă spun:

1. Prevenirea separării familiale. Pentru că milioane de copii supraviețuiesc în sărăcie și în neajunsuri crunte în țara noastră. Și pentru că au nevoie de părinți la fel de mult ca de aer.

2. Locuințele sociale. Pentru că, dacă nu ai unde dormi, dacă nu ai unde să faci un duș, dacă nu ai unde să te încălzești când e frig afară, poți face orice strategii și orice programe fantasmagorice: totul pornește de la demnitatea umană și de la sănătatea și curățenia fizică. Dacă mergi murdar și mirosind urât la un interviu de angajare, sigur vei fi respins. Iar dacă și copiii tăi merg la școală cu păduchi, cu râie, nespălați și rușinați și înfometați, sigur vor fi segregați și izolați de ceilalți copii și de părinții acestora. Și chiar și de cadrele didactice. Putem spune orice, dar asta e realitatea.

3. Tinerii care ies din sistemul de protecție. Pentru că, după ce au supraviețuit abuzurilor instituționalizării, sunt nevoiți să facă față vieții singuri, fără nici un fel de sprijin și fără vreo urmă de ”familie”.

4. Modificări și propuneri legislative. Pentru că nu contează câți bani aruncăm spre sistemul de protecție și asistență socială, ci contează rezultatele: câți oameni sunt scoși din sărăcie, câți copii sunt incluși social, câți sunt integrați educațional. Pentru că, dincolo de banii cheltuiți, reperele ar trebui să fie tot oamenii. Altfel, banii ăștia nu sunt nici măcar hărtie igienică. Și e înspăimântător că e așa. Că statul cheltuie de nebun, sume colosale, dar copiii tot înfometați sunt, iar familiile tot cumplit de sărace.