Pentru că vrea să dea bine și să pară că face progrese mari, Guvernul s-a trezit, miercuri, 12 iunie, să modifice Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, obligând autoritățile locale să închidă centrele de plasament de tip vechi (așa-zisele orfelinate), până la data de 31 decembrie 2020. Cu alte cuvinte, funcționarea centrelor de plasament de tip vechi va fi în afara legii, începând cu ianuarie 2021. Așadar, cine nu va respecta legea, va face o contravenție și va fi pedepsit cu amenzi între 3.000 și 10.000 lei.

Să ne oprim un pic, să tragem aer în piept, și să recapitulăm: mai avem încă 6.513 copii în 164 de centre de plasament de tip vechi, acum, la data de 13 iunie 2019. Ați auzit bine: 6.513 copii. Ați citit corect: 164 de centre de plasament de tip vechi. Iar proiectul de lege propus impune, cu forcepsul, cu heirupul, închiderea lor într-un an și jumătate: dacă vreun director de DGASPC din țara asta va mai avea un centru de plasament de tip vechi funcțional la data de 1 ianuarie 2021, va comite o contravenție și va fi pasibil de amendă între 3.000 și 10.000 lei.

După ce am trecut prin herupisme de atâtea ori în ultimii 21 de ani în sistemul de protecție a copilului, după ce am văzut de fiecare dată că acțiunile pompieristice se întorc doar împotriva copiilor, după ce am reinstituționalizat copiii scoși din sistemul de protecție specială cu forța, pentru că așa au decis niște unii, aflați vremelnic la cârma țării, tot nu învățăm și repetăm aceleași greșeli, din nou și din nou.

Închiderea orfelinatelor e un lucru esențial, îl facem de 21 de ani. Imagini precum cea de mai sus, cu barele unui pătuț roase de bebeluși, sunt de coșmar și asta înseamnă instituționalizarea copilului: un coșmar pentru ei. Copiii sunt maltratați, sunt abuzați, sunt traumatizați în instituțiile de tip vechi. Dar nu poți înlocui un abuz cu un alt abuz. Nu poți schimba un fel de maltratare și de traumă cu un alt fel de maltratare și cu o altă traumă. Dezinstituționalizarea nu e o cursă contra-cronometru și nici un concurs de viteză. S-a mai făcut greșeala asta și copiii au ajuns înapoi în centrele de plasament, sau au fost reintegrați forțat, cu consecințe dintre cele mai urâte asupra acelorași copii. Măsurile de forță, fără pregătire și fără planificare, nu au cum să funcționeze.

În studiul ”Finalizarea procesului de dezinstituționalizare în sistemul de protecție a copilului din România. Studiu de impact financiar”, publicat anul acesta, am demonstrat că, pe baza ritmului de închidere al centrelor de plasament de tip vechi din ultimii cinci ani, e foarte greu să fie realizată închiderea tuturor centrelor de plasament de tip vechi, înainte de anul 2027. Asta, dacă ținem cont, într-adevăr, de interesul superior al copilului, dacă ne bazăm pe realitate, iar realitatea ne spune că între 2014 - 2017, așadar în patru ani de zile, au fost închise doar 21 de centre de plasament de tip vechi. Acum, într-un an și jumătate, vrem să închidem 164 de centre de plasament?

Crede cineva că orfelinatele pot fi închise pur și simplu, fără să pui în loc alte servicii? În România, serviciile de prevenire a separării familiale sunt insuficient dezvoltate, iar din cele înființate, functionează mai puțin de jumătate. Ca să vedem câteva cifre: serviciile de prevenire existente oferă sprijin unui număr de 56.550 de persoane, în condițiile în care sunt peste 900.000 de oameni care supraviețuiesc în condiții subumane, cu sute de mii de copii aflați în risc critic de instituționalizare. Cum să închizi orfelinatele, fără să dezvolți, în paralel, sistemul de prevenire a separării familiale? Cum să închizi centrele de plasament, fără să pregătești copiii pentru mutare? Unde-i mutăm, din 1 ianuarie 2021, pe cei 6.513 copii? Când dai cu barosul, te mai gândești și ce se întâmplă după…

Același proiect de lege aduce și prevederi pozitive și binevenite: interzice preluarea de copii în orfelinate, începând cu 1 ianuarie 2020 și mărește cu 400 de lei alocația pentru cei care iau în plasament copii orfani sau cu dizabilități. Iar tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială au parte de facilități la plecarea din sistem. Acestea sunt câteva lucruri bune. Tot un lucru bun e și interzicerea instituționalizării copiilor de acum încolo, cu condiția să ai alternative pentru ei: asistență maternală, sprijin material direct în familiile lor, plasament simplu, case, ori apartament de tip familial în care să-i poți ocroti.

Care e soluția la mascarada asta heirupistă? Simplu: nu scoateți în afara legii centrele de plasament de tip vechi începând cu ianuarie 2021, dar luați-vă, în schimb, obiectivul clar al închiderii tuturor centrelor de plasament de tip vechi în ritmul impus de centrarea pe copil, pe parcursul următorilor câțiva ani. Găsiți soluții de bun simț pentru plasarea copiilor în medii de tip familial.

Dacă vreți să faceți ceva serios, atunci schimbați Legea Bugetului Național și creați un capitol intitulat ”Intervenții în prevenirea separării familiale”, căruia să-i și alocați un buget, iar asistenții sociali din județe să aibă cum să țină copiii alături de părinții lor. Bugetul acesta nici măcar nu trebuie să fie suplimentar, ci format din realocări ale unor sume deja existente în bugetul de stat, la alte capitole care țin de protecție socială. Dacă vreți să faceți ceva serios, atunci alocați resurse pentru locuințe sociale, pentru că sute de mii de familii din țara asta dorm sub cerul liber, fără electricitate, fără apă curentă, fără încălzire, iar copiii aceștia pot rămâne cu părinții lor, doar să aibă unde dormi noaptea, împreună.

Dacă chiar vreți să faceți ceva bun în țara asta, ascultați-i și pe cei pentru care faceți legile, vorbiți cu lucrătorii sociali din țară, cu oamenii angajați în DGASPC-uri, în SPAS-uri, în ONG-uri, cu oamenii ăia amărâți, pentru care faceți legile astea, poate chiar vă gândiți să vorbiți și cu copiii, cu tinerii pentru care pregătiți modificările astea legislative. Atunci, pe lângă lucrurile bune pe care le faceți, și care există și sunt lăudabile, nu veți strecura niște bombe care fac să pălească, din păcate, tot ceea ce faceți bun.