E momentul în care ar trebui să decidem cum acționăm și ce solicităm pe următorul exercițiu financiar al Uniunii Europene, vis-a-vis de toată povestea asta cu dezinstituționalizarea din protecția copilului. Sunt deja trei ani de când am publicat Planul de acțiune pe închiderea de instituții, cu detalii pe intervenție și implementare. Acesta e cel mai aplicat material de lucru, pe dezinstituționalizare, până acum. Sunt aici experiența celor 22 de ani de închideri de orfelinate, făcute de organizația noastră, cot la cot cu partenerii noștri din direcțiile de protecție a copilului. O sa vedem, de exemplu, niște statistici de ansamblu, relevante pentru acest moment, în care autoritățile urmează să decidă ce și cum să solicite, prin Programul Operațional Regional, pentru programul de Dezinstituționalizare. Așa că le oferim aici câteva idei concrete și, o spun cu toată convingerea, pertinente, pentru ciclul multianual 2021-2027. Pentru că sunt centrate în jurul copilului, a nevoilor esențiale ale copiilor și familiilor și sunt fundamentate în realitățile de la firul ierbii în sistemul de protecție a copilului.

Am lucrat doar în parteneriat cu autoritățile publice locale și județene, adică SPAS-uri și, în marea majoritate a situațiilor, cu DGASPC-uri. Cifrele pe care le voi da aici sunt valide, fiind rezultatul unei cercetări cantitative, diagonale, făcute nu intern de noi, în Hope and Homes for Children, ci cu sprijinul unui specialist în finanțe și al unui sociolog. Ne raportăm, în toate aceste cifre și statistici, la 19 județe/sectoare pentru care avem date valide statistic și convergente. Perioada la care am făcut referire este cea a intervalului 2001 - 2015 (2015 fiind ultimul an la care ne raportăm în colectarea de date) și include, ca reper, 39 de instituții clasice închise cu sprijinul nostru. Dacă analizăm raportul dintre numărul de 39 de instituții închise (cele incluse în acest grup de analiză statistică) și numărul de copii scoși din aceste instituții (3.732 de copii), observăm că am avut, în medie, 96 de copii/instituție de tip vechi închisă.

Am reintegrat înapoi în familiile lor un număr de 859 de copii, ceea ce înseamnă că, în medie, am reintegrat 22 de copii/instituție închisă.

În programul de prevenire a separării familiale, dacă facem o medie per județ, observăm că am instrumentat intervenții de prevenire a separării familiale pentru 1.395 copii/județ. Am lucrat în mod direct cu 8.771 copii și am contribuit prin asistență tehnică și financiară la prevenirea separării de familie a încă 17.727 copii.

Privitor la inserția socio-profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție, dacă ne raportăm la cele 19 județe incluse în statistică, putem spune că am integrat 656 de tineri în mod direct și alți 3.307 prin contribuții indirecte și asistență tehnică, așadar un total de 3.963 tineri sprijiniți pentru viață independentă în cadrul programelor de închidere de instituții. În medie, am sprijinit 209 tineri/județ. Dacă ne referim la o medie de tineri sprijiniți pentru viața independentă, aceasta e de 19 tineri/instituție închisă.

Plasamentele în asistență maternală sunt foarte greu de realizat pentru copiii încă rămași în instituții, pentru că asistenții maternali, prin prisma ultimilor 15 ani, au o foarte scăzută probabilitate să preia copii peste 8-9 ani. Astfel că, dacă ajungem la 10 plasamente în asistență maternală per instituție închisă, acesta e considerat un succes.

În medie, 12 copii și tineri per instituție închisă sunt plasați în alte servicii alternative de tip familial, deja existente în județul respectiv. În fiecare proces de închidere a unei instituții, facem harta serviciilor alternative deja existente în acel județ și folosim orice posibilitate de plasament în acestea, dacă e în interesul copilului și dacă alternativa e bazată pe conceptul familial.

Referitor la tipurile de servicii alternative de tip familial, create ca urmare a închiderii celor 39 de instituții: am dezvoltat 122 de astfel de servicii, dintre care, cele mai multe, au fost case de tip familial. Marea majoritate a acestor case de tip familial sunt pentru copii și tineri cu nevoi speciale medii și severe. Din cele 122 de servicii alternative, 103 au fost case de tip familial, șase centre de zi, cinci apartamente de tip familial, patru centre de primire în regim de urgență, două centre maternale, un centru de consiliere și un centru de recuperare. Deci, raportul de servicii alternative de tip familial versus instituții închise este de 4 la 1. Așadar, la o instituție închisă, am dezvoltat, în medie, patru servicii alternative, dintre care trei au fost CTF-uri. 

Rezultă că, în medie, din 96 de copii, 33 s-au regăsit în case de tip familial, iar ceilalți 63, în alternative precum asistența maternală, reintegrare, inserție socio-profesională, sau alte servicii de tip familial deja existente în județul respectiv. Foarte rar adopție, datorită vârstei lor.

Raportul de servicii alternative dezvoltate versus copii dezinstituționalizați este de 1 la 27. Deci, la fiecare serviciu alternativ de tip familial dezvoltat, am scos 27 de copii din instituții. 

Acum, în ianuarie 2020, mai sunt 4.665 de copii în instituțiile de tip vechi administrate de autoritățile publice și încă 834 de copii în instituțiile de tip vechi administate de organisme private autorizate, deci mai sunt 5.499 de copii încă instituționalizați, iar circa 60% dintre ei sunt cu nevoi speciale medii, sau severe. Putem emite estimarea rezonabilă că aproximativ 1.800 dintre acești copii vor avea nevoie de plasamente în cel puțin 150 de case de tip familial (dacă păstrăm numărul de 12 copii/CTF), sau cel mult 180 de case de tip familial (dacă micșorăm acest număr maxim acceptat la 10 copii/CTF).

În concluzie, e pertinent să solicitați, pentru exercițiul bugetar 2021-2027 al Uniunii Europene, următoarele obiective corelate programului de dezinstituționalizare, pe Programul Operațional Regional:

• Pentru tinerii care ies din sistemul de protecție a copilului datorită vârstei, soluția cea mai benefică de sprijin post-instituționalizare o reprezintă Centrele de Tranzit, pentru că marea lor suferință e lipsa locuirii. Pur și simplu, nu au un acoperiș deasupra capului. La momentul actual, sunt extrem de puține astfel de centre, cu rol de pilot, doar în Baia Mare și în Botoșani, făcute de noi, în parteneriat cu autoritățile publice locale și preluate de aceștia în administrarea lor. Aici, tinerii pot sta, în medie, doi-trei ani, fiecare într-una din cele 17-18 garsoniere existente într-un astfel de Centru de Tranzit. Solicitați dezvoltarea a 45 de astfel de Centre de Tranzit, pentru a crea în fiecare județ/sector o astfel de alternativă esențială pentru tinerii care ies din sistem. Suprafața desfășurată a unui centru poate fi de 750 metri pătrați. Costul de construcție e, în medie, 600.000 Euro. Așadar, solicitați 27 milioane Euro pentru crearea a 45 de Centre de Tranzit pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție.

• Pentru copiii și tinerii încă instituționalizați, care au nevoie de plasament în case de tip familial, încercați să reduceți numărul de copii la maxim 10. Astfel, conform proiecțiilor de mai sus, puteți să solicitați dezvoltarea a 180 de Case de Tip Familial (CTF). Suprafața desfășurată a unei CTF e de 300 metri pătrați. Costul de construcție e de 240.000 Euro. Așadar, solicitați 44 milioane Euro pentru crearea a 180 de Case de Tip Familial.

• Pentru copiii și tinerii cu nevoi speciale, aflați acasă, cu părinții, este esențială dezvoltarea de Centre de Respiro. Fără acestea, mulți tineri cu nevoi speciale ajung în sistemul instituțional la vârsta adolescenței, din cauză că părinții nu au nici o formă de odihnă, de refacere. Fiecare județ/sector să aibă câte un astfel de Centru de Respiro, iar crearea acestora să fie subsumată programului de dezinstituționalizare, pentru că 60% din copiii încă instituționalizați sunt cu nevoi speciale medii sau severe. Dacă gândim fiecare Centru de Respiro sensibil mai mare decât o Casă de Tip Familial, atunci afirmăm că, la 47 de Centre de Respiro necesare, costul per centru e de 300.000 Euro. Așadar, solicitați 15 milioane Euro pentru crearea a 47 de Centre de Respiro.

• Mulți copii ajung în sistemul de protecție din cauza violenței domestice. Abuzurile fizice, violența conjugală și exploatarea mamelor de soți/parteneri violenți și extrem de violenți duc la traume greu de conceput nu doar pentru mamele victime, ci și pentru copiii captivi în astfel de familii. Pentru cele mai multe dintre mamele captive în astfel de relații toxice, nu există scăpare, pentru că nu au alt adăpost, decât locuința comună cu soțul/partenerul și nu își permit să doarmă în stradă cu copiii. În concluzie, crearea cel puțin a câte unui Adăpost pentru Mame și Copii Victime ale Violenței Domestice, pe modelul Centrelor Maternale, este esențială în fiecare județ/sector. Dacă gândim o structură de aproximativ 8 garsoniere/Adăpost, atunci e necesară o construcție de circa 400 metri pătrați suprafață desfășurată, care va costa, în medie, 350.000 Euro. Așadar, solicitați 17 milioane Euro pentru crearea a 47 de Adăposturi pentru Mame și Copii Victime ale Violenței Domestice.

În total, pentru cele patru tipuri de servicii alternative de tip rezidențial, bazate pe conceptul familial, să solicitați Uniunii Europene cel puțin 103 milioane Euro, prin Programul Operațional Regional, în cadrul programelor de dezinstituționalizare. Detaliile de mai sus vorbesc de la sine.

Pentru prevenirea separării familiale, problema critică e locuirea. Locuințele sociale sunt aproape inexistente în țara noastră, în condițiile în care aproape un milion de oameni supraviețuiesc izolați, în comunități marginalizate. Pentru prevenirea separării familiale prin intervenția aceasta fundamentală, a locuințelor sociale, e nevoie de un calcul separat și, implicit, de un program de finanțare separat, stabilit de comun acord cu Comisia Europeană. La o simplă estimare, dacă am considera că milionul acela de oameni care trăiesc ca în Evul Mediu, excluși social, izolați, fără apă curentă, fără electricitate, fără încălzire, ar fi format din familii de cinci, atunci concluzionăm că sunt necesare aproximativ 200.000 de locuințe sociale, iar această cifră e mult, foarte mult subevaluată. Repere de calcul estimativ există, cea mai bună fiind raportul procentual de locuințe sociale din totalul stocului de locuințe la nivel național, ca medie a Uniunii Europene.

Dar asta e o altă discuție și o păstrăm pentru săptămâna viitoare.