Copiii din instituții trăiesc cu hrană de opt lei pe zi

Pentru prima dată, aud Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în persoana doamnei Mariana Cîmpeanu, spunând că e scandalos de mică alocația de hrană pentru copiii din protecția statului: aceasta variază între 8 și 15 lei pe zi. Mă surprinde să aud asta din gura unui ministru. M-am obișnuit să-i văd departe de exemplele concrete din viața de zi cu zi. A fost o surpriză foarte plăcută și sper să persiste interesul doamnei ministru Mariana Cîmpeanu pentru realitățile efective din sistem. Cum poți hrăni un copil de doi ani cu 8 lei pe zi? Cum poți hrăni un copil de 10 ani cu 12 lei pe zi? Cât de ridicole pot fi sumele astea și cât de artificiale bugetele Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, în condițiile în care se consideră că au bugete foarte mari, dar peste 70% din aceste bugete sunt doar transferați prin DGASPC, de vreme ce reprezintă prestații sociale legale, iar nu intervenții în muncă de asistență socială, nici sume cheltuite în beneficiul sistemului de protecție a copilului?

Sper să se termine cu gogoașa asta a bugetelor mari ale serviciilor publice specializate în protecția copilului, când, de fapt, banii merg spre prestații sociale generale. Banii care rămân pentru copiii și sistemul de asistență socială reprezintă aproximativ 20% din bugete, deci o cincime din sumele rulate prin DGASPC-uri sunt, efectiv, folosite pentru protecția copilului.

Iar protecția familiei nu există. Pentru că nu sunt reglementate metodologic intervențiile de prevenire a separării copilului de familie, încă.

Îmi doresc ca doamna Ministru Mariana Câmpeanu să continue să fie interesată de bunăstarea copiilor instituționalizați și să crească suma alocată pentru hrană. Pentru că sunt multe alte exemple scandaloase în sistem, una dintre ele fiind cea a lipsei a 10.000 de angajați de lângă copii. În zilele care vor urma, voi prezenta aceste exemple, una câte una. Și care pot fi corectate, cu acțiunea celor care au puterea să o facă.

Instituția Zau de Câmpie din Mureș e închisă!

A mai căzut una! Instituția Zau de Câmpie din județul Mures e închisă. Avea o capacitate de 60 de copii. Munca a durat doi ani și a implicat operațiuni sociale, psihologice și de capacitate organizațională. Echipa de proiect (formată din specialiști ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș și ai HHC România) au stabilit un plan de servicii care a inclus realizarea a două case de tip familial, sprijin pentru viața independentă, reintegrarea în familiile naturale și extinse, dar și folosirea serviciilor de tip familial deja existente în județ. Partenerii noștri strategici, ARK - Absolute Return for Kids, ne-au fost alături în acest proiect.

Am lucrat pe stoparea instituționalizării, prin prevenirea separării copiilor de părinții lor. Alți 41 de copii și tineri au beneficiat direct de sprijin, iar intrarea lor în instituții a fost evitată. Angajații serviciilor sociale au beneficiat de asistență tehnică, pentru creșterea capacității de implementare a programelor de prevenire.

Am construit două case de tip familial, pe modelul cuplului de părinți sociali, sprijiniți de câte un educator. 44 de copii sunt mai fericiți și mai aproape de o familie. Iar județul Mureș e mai aproape de reforma serviciilor sociale.

10.000 de posturi neacoperite în sistemul de protecție a copilului

Criza din sistemul de protecție a copilului la nivel de resurse umane se vede cu ochiul liber: 10.000 de posturi sunt vacante. Și cu cât mergi mai jos, spre baza piramidei (acolo unde oamenii lucrează efectiv cu copiii aflați în grija statului), cu atât sunt mai multe posturi neacoperite. Alte 4.000 de posturi sunt neacoperite în sistemul de protecție a persoanelor adulte cu nevoi speciale, unde lucrurile stau la fel: cu cât mergi mai jos, spre lucrul direct cu beneficiarul, cu atâtea sunt mai multe posturile vacante.

Toate serviciile sociale au mai puțini membri de personal decât e prevăzut în organigrame. În centrele de plasament, sunt peste 900 de posturi vacante. În centrele de primire urgență, aproape 200. În centrele de recuperare, alte 200. În centrele de zi, peste 200. Și așa mai departe.

La ora actuală, conform unei ordonanțe de urgență emise de Guvernul României sub povara austerității bugetare, la fiecare șapte angajați care pleacă din sistemul de stat, poate fi angajat doar unul. Pe norma de unul angajat la șapte plecați, au rămas să funcționeze case de tip familial și alte servicii la jumătate sau la o treime din necesarul de personal. Ceea ce înseamnă că protecția necesară copiilor nu e oferită. Ceea ce duce la situații de hazard, în care, datorită lipsei de personal, a lipsei de ocrotire și a lipsei de activități, copiii și tinerii rămân neprotejați, neocrotiți. Se deschide posibilitatea accidentelor, a situațiilor de criză, a abuzului asupra copilului, prin neglijență, prin neacoperirea nevoilor de bază.

Așa cum e el acum, sistemul e pe avarie în privința resurselor umane. Paradoxul e că, în teritoriu, consiliile județene au banii necesari și disponibilitatea pentru angajarea de personal. Trebuie doar să se revină asupra ordonanței de urgență care a dus la apariția acestui dezechilibru. Până nu e prea târziu.

Când oamenii din birouri vin lângă copii

Pentru specialiștii GlaxoSmithKline România, o zi de lucru obișnuită înseamnă muncă de teren, vizite la medici, spital, discuții cu partenerii și vânzare de medicamente. Azi, șapte oameni din GSK, din birourile din Baia Mare și Oradea, au venit, ca voluntari, în casele de tip familial Hollosi și Alba Iulia din Baia Mare. Pentru clarificare: casele sunt denumite după numele străzii pe care se află. Aici, câte 12 copii își trăiesc copilăria, iar acțiunea Orange Day le-a împărțit zâmbete, căci angajații GSK donează o zi lucrătoare pe an către un ONG. De data asta, norocoșii am fost noi. Cei șapte de la GSK s-au împărțit în două echipe: la casa Hollosi, cei din Baia Mare, iar la casa Alba Iulia, cei din Oradea. Și au venit plini de cadouri: le-au adus copiilor periuțe de dinți cu capace-animăluțe, pastă de dinți și cănițe, fișe de colorat cu periuțe de dinți, cu ”dintele fericit-dintele trist”. Apoi, copiii și voluntarii au desenat împreună. S-a discutat despre igiena orală și de ce e important să te speli pe dinți, au primit un orar pe care să bifeze, dimineața și seara, când se spală pe dinți. Au primit o cărticică de colorat cu Zâna Măseluță, iar voluntarii le-au citit povestea, după care au trecut la activități distractive: au plantat împreună cu copiii flori la fiecare casă: câte doi copii au o jardinieră pictată cu numele lor.

Diana, o fetiță de la casa Hollosi, a ținut neapărat ca florile ei să fie în cameră, nu afară.

După plantarea florilor, s-au dus cu toții în parc, la locul de joacă, unde băieții mai mari din case au jucat fotbal cu cei băieții de la GSK. Fetele s-au dat pe leagăn, voluntarii le-au adus cretă colorată și au desenat pe asfalt.

La ora două a fost masa de prânz, au mâncat pizza și au băut sucuri. La finalul zilei, s-au dat cu trenulețul din parc și au mâncat vată de zahăr. S-au întors acasă, unde copiii i-au întrebat dacă vor mai veni pe la ei. În prima parte a zilei, copiilor le era rușine și erau timizi. După ce s-a spart gheața și s-au împrietenit, după-masa, la plecare, voluntarii îi țineau pe aceștia în brațe.

A fost o zi plină și mai ales frumoasă pentru copiii noștri. Sperăm că și pentru voluntarii GSK. Aș vrea să cred că acesta a fost un început. Pentru că mai avem mii de copii cărora voluntarii GSK le pot aduce zâmbete și fericire. Și oricum - sentimentul de ocrotire pe care-l au copiii când sunt ținuți în brațe merită tot timpul din lume.

Mulțumim, GlaxoSmithKline, că sunteți aproape de noi!