Am 40 de ani, o soție cu totul specială, Reka și patru copii minunați: Mara, de 18 ani, Aaron, de 15 ani, Emma, de 7 ani și Lotti, de 5 luni. Ei sunt centrul universului meu. Dincolo de asta, din 1997, sunt unul dintre oamenii care fac reformă în sistemul de protecţie a copilului. Din 2003, în calitate de Director Naţional al HHC România, iar în organizație, de 17 ani. Dau atâta cât pot eu, în lupta pentru o viaţă cât mai bună pentru copiii din instituții și cei lipsiți de familie. Crede cu tărie că nici un copil nu ar trebui să crească fără afecțiune, fără atașament și fără iubire. Iar imaginea cea mai elocventă a acestui crez sunt chiar copiii mei.

Alături de echipa mea din România, am închis peste 60 de instituţii de tip vechi, am sprijinit peste 25.700 de copii să rămână în familiile lor şi am reușit să scoatem peste 6.200 copii din mediile traumatizante ale instituțiilor de tip vechi. Pe lângă aceştia, am reintegrat peste 800 copii în familiile lor și am sprijinit peste 900 de tineri să devină independenți. De centrele maternale pe care le-am dezvoltat, au beneficiat peste 600 de copii, alți 700 au putut fi protejați în centrele de primire în regim de urgenţă şi peste 1.800 au fost găzduiți în centrele de zi pe care le-am creat cu echipa mea.

Acum, în calitate de Director Regional pentru Europa Centrală și de Sud, coordonez operațiunile organizației în Bulgaria, Bosnia & Herzegovina, Republica Moldova, Transnistria, România și celelalte țări din regiune, cu mandatul de eradicare a instituționalizării copilului și reforma în protecția socială.

Sunt într-o călătorie fascinantă alături de Hope and Homes for Children, care a ajuns să fie recunoscută în toată lumea drept o organizaţie de elită în reforma sistemelor de protecţie a copilului și în dezinstituționalizare.

Formarea mea inițială e în filologie: am absolvit Universitatea ”Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca și asta m-a ajutat să intru în domeniul protecţiei copilului: primul meu contact a fost în calitate de translator pentru o organizație britanică, încă pe când eram student, în 1997. De aici, au urmat sesiuni lungi și aprofundate de formare în asistență socială, psihologia copilului și dezvoltare organizațională. Ca să evadez din vârtejul muncii, am făcut un doctorat în Teoria Literaturii, la Universitatea ”Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca. Între timp, am absolvit un MBA în Management organizațional, la ”The Open University Business School”, Marea Britanie. Recent, am absolvit un program de Business Coaching, cu The Business Coaching Academy din Marea Britanie.

Îmi folosesc și îmi consolidez experiența în prevenirea separării copilului de familie, în programe de reintegrare a copiilor în familiile naturale, în programe naţionale şi internaţionale de asistență tehnică, în închiderea instituțiilor de tip vechi, în strategii pentru reforma sistemelor sociale, în dezvoltare organizațională strategică și leadership, în proiecte derulate în parteneriat cu companii şi trusturi naționale și internaţionale. Cu echipa internațională a Hope and Homes for Children, formată din asistenți sociali, psihologi, profesori , manageri și specialiști în lucrul cu copiii aflați în situații critice, abuzați, sau cu dizabilităţi, am publicat o suită de manuale și studii în domeniul protecţiei copilului și al reformelor de sisteme sociale. Îmi valorizez expertiza în management strategic și implementarea reformelor de sisteme sociale, prin consultanța oferită partenerilor internaționali.

Următorii 10 ani din viaţă îmi sunt dedicaţi eradicării tuturor formelor de instituționalizare a copiilor în țara noastră. Pentru că asta înseamnă ghetoizare și segregare dezumanizantă a oamenilor, în jurul nostru, la lumina zilei. Am viziunea unei lumi în care traumatizarea copiilor în medii instituționale rămâne doar un coșmar de care să nu mai vrem să ne aducem aminte, vreau să particip la construcția unei societăți care săpoată oferi fiecărui copil o viață în familie. Pun umărul la dezvoltarea unui sistem de protecție a copilului bazat pe ideea de familie. Iar după România, urmează alte țări. Pentru că am convingerea că putem apuca să trăim într-o lume în care toți copiii să poată crește într-o familie.

Ștefan Dărăbuș