Problemele de sănătate ale copiilor mici scad în mediu familial

Din experiența ultimilor 12 ani în proiecte de închideri de instituții, am învățat că dragostea familiei duce la o stare de sănătate bună a copiilor. Atunci când stau în instituții, suferă de singurătate, deși sunt înconjurați de atâtea alte suflete: fiecare e singur în felul său, pentru că lipsește spiritul de familie. Instituțiile încearcă să completeze lipsa aceasta cronică printr-un număr mare de asistente medicale, de medici, de medicamente. Dar sedarea cu medicamente și halatele albe nu țin loc de iubirea familiei. Și în cazul copiilor cu nevoi speciale, atunci când ajung în mediu familial din cel instituțional, capătă o stare de sănătate mult îmbunătățită. Subit, nu se mai răcesc, nu mai au intoxicații, nu mai somatizează stările de anxietate specifice mediului instituțional. Căldura familială și mediul umanizat, afectiv, dau copiilor o stare generală pozitivă, sănătoasă.

Traumele separării de familie duc la manifestări dintre cele mai șocante: copiii nu mai vorbesc; nu mai mănâncă; nu învață să umble; nu cresc, pur și simplu nu cresc, nu e dezvoltă fizic. Am văzut că e o legătură directă între creșterea copiilor în mediu familial și achizițiile specifice vârstei copiilor: atunci când nu au parte de afecțiunea familială, copiii ”rămân în urmă”, parcă refuză să se dezvolte și sunt loviți de boli, care mai de care, una după alta. Într-un fel, lasă garda jos, nu au puterea să lupte cu lumea din jurul lor, storși și învinși de lovitura cruntă a lipsei familiei și a iubirii pe care o primesc în familie.

Cu cât vom tolera încă instituțiile, cu atât vom avea copii mai bolnavi.

Children Have Fewer Health Problems in a Family Environment

In the experience of the last 12 years in closing institutions for children, we learned that the love of a family leads to better health for children. When they linger in institutions, they suffer from loneliness, even if they are surrounded by so many other people: each child is alone in his or her own way, as the family spirit is missing. Institutions try to cover for this chronic lack of love by a large number of medical nurses, medical doctors and pills. But sedating children with medicine and the white gowns do not replace the love of a family. The children with special needs, when getting into a family environment from an institutional one, they get much healthier. Suddenly, they do not catch colds, they do not fall victims to intoxication, they do not show the anxiety specific to the institutional environment. The warmth of a family and the humane environment give children a general positive and healthy state.

The trauma of family separation leads to shocking manifestations: the children stop talking; they stop eating; they stop learning to walk; they simply do not grow up, they do not develop physically. We observed a direct link between children"s development in a family environment and the acquisitions  specific to their age. When they do not get the affection of a family, the children somehow refuse to develop and are hit by different types of disease, one after another. In a way, they live their guard down, they do not have the power to fight with the world around them, conquered by the harsh blow of the lack of a family and love they get in a family.

The more we tolerate institutions, the longer we will have sick children.

Mark Waddington - noul nostru CEO

Mark Waddington a fost numit Chief Executive Officer al Hope and Homes for Children. Săptămâna trecută a vizitat HHC România, alături de Dr. Delia Pop, Director de Programe. Am avut discuții cu toată echipa, am văzut împreună câteva din familiile cu care lucrăm, astfel încât copiii să rămână acasă. Am văzut și un copil plasat în asistență maternală, Radu, care provine din Căminul Spital din Sighetu Marmației. Dacă băiatul nu ar fi fost plasat într-o familie, ar fi rămas în instituție, unde era considerat ”irecuperabil”. Noi am conversat cu un tânăr isteț, pătrunzător, bine crescut și cu mult bun simț. Iubirea de care are parte în familie se simte pregnant și felul în care s-a dezvoltat Radu. Dacă îl vezi, dacă vorbești cu el, nici nu-ți trece prin cap că, odată, demult, a fost etichetat ”handicapat” și ”irecuperabil” de un sistem care refuza să vadă potențialul în copii, de un sistem care refuza să înțeleagă importanța afecțiunii, a atașamentului, în creșterea copiilor. Am vizitat case de tip familial, unde alți copii din instituții pentru cei cu dizabilități duc o viață infinit mai bună și cresc înconjurați de atenția unor oameni cu suflet. Am intrat în gospodăriile unor familii care s-au reunit cu copiii lor prin intervenția organizației noastre și am văzut încă o dată ce coșmar e pentru orice copil să fie rupt din sânul familiei sale, dar și ce bucurie imensă e să-i poți readuce împreună.

Una peste alta, dincolo de plăcerea conversațiilor pe care le-am avut cu Mark Waddington, cred că, dacă ar fi să-mi aduc aminte de ceva anume, atunci îl văd pe Radu, copilul care, fără intervenția noastră, ar fi rămas un ”irecuperabil”. Și sunt mii de astfel de copii în viața cărora am făcut diferența dintre viață și moarte, dintre adaptare și inadaptare, dintre familie și instituție.

Dacă e ceva ce Hope and Homes for Children oferă copiilor pentru care există, atunci acel ”ceva” e sentimentul de apartenență la o familie și, mai ales, sentimentul de a fi iubit. Iubirea ”recuperează” orice copil.

Mark Waddington - Our New CEO

Mark Waddington has been appointed Chief Executive Officer for Hope and Homes for Children. Last week, he visited HHC Romania, joined by Dr. Delia Pop, our Director of Programmes. We had discusions with the entire team, we saw together a few of the families we work with, so that the children can stay at home, with their parents. We also visited a child placed in foster care, Radu, who comes from Camin Spital Institution, in Sighet. Had Radu not been placed in a family, he would have stayed in the institution, labelled as "irrecoverable". We talked to a cunning, well-mannered young boy. The love he feels in the family is apparent in the way Radu has grown up. If you see him, if yo talk to him, it doesn"t occur to you that at some point in the past he was labelled as "handicapped" and "irrecoverable" by a system which refused to see potential in children, by a system which could not understand the importance of affection and attachment in children"s development. We visited family type homes, where other children coming from institutions for kids with disabilities have an infinitely better life, and grow up surrounded by the attention of good people. We walked into households of families reunited due to our intervention and we saw once again what a nightmare it is for any child to be torn apart form his/her family, and also what extraordinary joy it is to be able to put them back together.

Overall, beyond the joy of conversations with Mark Waddington, had I been in a position to remember something quickly about this visit, I would see Radu, who, without us, would have still been an "irrecoverable" child. And there are thousands of children in whose lives we made the difference between life and death, between adaptation and the lack of adaptation, between family and institution.

If there is anything Hope and Homes for Children offers to the children it is there to serve, than that "something" is the feeling of belonging to a family and, more than that, the feeling of being loved. Love "recovers" any child.

Colours, Children and Paintings

Children have talents hard to discover. Thoughts, ideas about the world surrounding them, about the people they interact with. They usually communicate without words. They speak through art. Through their paintings, we can see what they feel. Through  their drawings, we can understand a part of their inner universe. The canvas and oil can be a form of revenge against all the pain they suffered. Sadness is visible in the dense touches of the painted canvas, and joy shines in explosions of colour. With the artists, I see them smile. More than 30 painters spent a week of communion with nearly 40 children from family type homes and institutions, sheltered by Priest Ioan Ardelean and his wife, Luminita, in Hoteni village. The summer camp is at the seventh edition. Glass icons, wood icons, oil paintings - are the touching manifestations of this communion among artists and children.

Each time I get to priest Ioan Ardelean"s household, I can feel the warm solemnity of art, becoming transparent through fantastic children, guided by artists. Surrounded by paintings, icons and colour. With that wonderful wooden church on the top of the hill.