Am inceput Auditul National al Serviciilor Sociale

Vrem să avem o imagine clară asupra sistemului de protecție a copilului din România și dorim să știm ansamblul de servicii de care beneficiază copiii din protecția statului. Vom audita fiecare direcție de asistență socială din consiliile județene (fiecare DGASPC). Colectarea de date durează șase săptămâni (iulie-august-septembrie). În septembrie vom face analiza și sinteza datelor, iar la început de octombrie vom avea concluziile și raportul final. Vom ști clar câți copii sunt în instituții, câte instituții de tip vechi mai există, cum sunt organizate, câte servicii alternative s-au dezvoltat în fiecare județ, care e capacitatea organizațională a direcțiilor de protecție a copilului, câți bani vin în sistem și cum se cheltuie. Datele vor fi colectate pe baza a trei chestionare comprehensive (unul pe analiza instituțiilor de tip vechi, fie ele renovate sau nerenovate; al doilea pe capacitatea instituțională de ansamblu și al treilea pe financiar).

Ce e nou: copiii instituționalizați sunt implicați direct. Li se cere părerea despre sistemul actual, precum și sugestii pentru un sistem de protecție pe care ei l-ar dori. În plus, participanții la audit (manageri din serviciile sociale) vor veni cu ideile lor, cu sugestiile lor pentru un sistem social mai bun, iar aceste propuneri vor forma o componentă aparte a auditului național. Acest demers explorativ se vrea o contribuție constructivă la îmbunătățirea serviciilor sociale pentru copii în țara noastră.

Pe baza rezultatelor auditului, vom face planul detaliat pentru închiderea tuturor instituțiilor vechi pentru copii în următorii ani și vom crea o politică publică pentru prevenirea abandonului.

Prestațiile sociale: motiv pentru nemuncă

Prestațiile sociale în țara noastră sunt un fel de panaceu pentru rezolvarea tuturor problemelor sociale ale familiilor nevoiașe. Să dăm la toată lumea, la fel. Doar e mai simplu și mai rapid. În fond, metoda pune paie pe foc: în loc să susțină acele familii care vor să devină independente după un timp dificil (fie că nu au loc de muncă, fie ca nu au locuință, fie alt motiv pertinent) - susține persoanele care vor doar un motiv în plus să nu se angajeze. Cei care beneficiază de diverse alocații reușesc să scoată în jur de 300-400 lei pe lună, iar asta fără să miște nici un deget. Degeaba venim noi și le propunem să se angajeze pentru 500 de lei pe lună: ne spun că mai bine stau acasă cu 400 de lei, decât să lucreze pentru 100 de lei în plus. Și uite așa, după ce vorbim cu angajatori, cu firme, cu companii, după ce ducem muncă de convingere și credem că rezolvăm probleme, oamenii refuză să se angajeze. Și tot așa, statul dă bani din contribuțiile celor puțini care mai și muncesc, spre cei mulți, care trăiesc pe spatele taxelor plătite de salariați.

Soluția e modificarea cadrului de alocare a prestațiilor sociale, astfel încât acestea să meargă spre încurajarea celor care au voința să se angajeze, să lucreze pentru a-și susține familia. Soluția e diversificarea modului în care statul alocă bani către cei nevoiași, astfel încât banii să ajungă la cei care ”au nevoie de undiță doar ca să poată pescui”, iar nu la cei care ”vor să pescuiască alții în locul lor”, după cum bine zice proverbul.

Cred că o abordare flexibilă a prevenirii abandonului, prin diversificarea și prin personalizarea alocării financiare pe baza nevoilor fiecărei familii în parte - ar duce la o eficientizare invers proporțională a sumelor alocate de stat pentru prestațiile sociale.

O nouă metodă în lucrul cu copiii cu nevoi speciale

Zilele acestea, la sediul HHC România, are loc o formare de formatori pentru interacțiunea proactivă cu copiii cu nevoi speciale. Reprezentanți ai autorităților statale, dar și ai altor organizații, analizează conținutul ”manualului formatorului”, elaborat de Autistic Services, Inc. (ASI) din New York, împreună cu Hope and Homes for Children România.

Cred că acest mod de lucru e ceva cu totul nou pentru România. Metoda aduce o viziune proaspătă asupra felului în care ar trebui să se lucreze cu persoanele cu nevoi speciale. Le mulțumim partenerilor noștri de la ASI, pentru ajutorul oferit în introducerea acestei practici de lucru în țara noastră. Suntem împreună de opt ani de zile, iar publicarea acestui manual al formatorului, pe metoda IMPACT, încununează schimburile de experiență și eforturile cumulate în toată această perioadă.

O dată ce îngrijitorii din serviciile pentru copii cu nevoi speciale se vor familiariza cu această tehnică, o dată ce metoda IMPACT va deveni procedură, nu vom mai vedea copii și tineri în cămăși de forță, iar perspectiva se va transforma fundamental: nu e nevoie să-i forțăm pe cei cu nevoi speciale să se schimbe după rutina noastră, e suficient să acceptăm realitatea diversității umane, a diferențelor dintre oameni și să vrem să înțelegem că există și alte moduri de raportare la lumea înconjurătoare, decât cel propriu și comun nouă, celor așa-zis ”normali”. În fond, normalitatea e și ea relativă, iar rigiditatea noastră devine, în lipsa acceptării diversității, o altă formă de autizare și de auto-suficiență.

Eveniment pentru proiectul România al HHC la Turnul Londrei

Evenimentul în sprijinul programului nostru din România va avea loc la Turnul Londrei, miercuri, 15 iunie, între orele 6.30 – 10.30 pm. O recepție, un tur privat al Bijuteriilor Coroanei și mai apoi o vizionare a Ceremoniei Cheilor – vor fi elementele principale ale serii. The Constable or the Tower of London, Lord Dannatt, care e și Președinte Onorific al organizației noastre, va găzdui evenimentul. Focusul serii va fi asupra planurilor noastre de a închide toate instituțiile de tip vechi pentru copii care încă mai există în România, până în 2020. Obiectivul e să atragem angajamente noi din partea unor suporteri noi. Vor fi în jur de 80 de persoane prezente, incluzând Ambasadorul României la Londra, Prințesa Marina Sturdza și membri din Consiliul Director ai unor organizații majore care deja ne sprijină activitatea din România.

Violatori si incesturi nepedepsite

Se întâmplă într-un județ din țara noastră. Un ”tată” care-și pune două fete în instituții, de la vârstă fragedă. Apoi, încă un băiat, din cei șase copii pe care-i are. După ani și ani, fetele și băiatul revin acasă. La o vizită, aflăm de la băiat că fetele sunt abuzate de tată. Cu alte cuvinte, incest. Anunțăm protecția copilului, care anunță poliția. Începe o anchetă. Fetele mărturisesc: prima, că tatăl o abuzează sexual. A doua, că tatăl a încercat de mai multe ori să o violeze și pe ea, dar nu a reușit. A doua fată e mai puternică. Tatăl recunoaște faptele. Urmează o sentință: pedeapsă de doi ani cu suspendare, adică ”tatăl” e liber, e acasa. Incestul, abuzul sexual, violul - rămân nepedepsite.

Ce urmează? Fetele sunt obligate să plece iar de acasă. Sunt cu nevoi speciale. Le ia în grijă o fundație, apoi ajung într-o instituție pentru adulți, unde sunt și acum. Fără milă, fără sprijin, fără terapie.

Așadar, trăim în țara în care, pentru incest și viol, bestiile cu față umană primesc pedeapsă cu suspendare și sunt liberi să se întoarcă acasă. În timp ce victimele lor sunt obligate să-și ia lumea-n cap. Asta da justiție. Când văd astfel de tragedii, îmi vine să-mi iau și eu lumea-n cap.