Cosmote și mesajele lor de iubire

Anul acesta, COSMOTE a inițiat o campanie de sprijin al organizațiilor non-guvernamentale cu un nume inspirat: Mesaje de iubire. Prin participarea Cosmote, putem realiza un proiect din care 116 copii rămân alături de familiile lor. Fie că am acoperit restanțe la întreținere la chirie, fie că am înlesnit accesul la utilități (gaz, apă, curent), sau că am acoperit resurse de hrană, îmbrăcăminte, medicamente sau că am facilitat accesul copiilor la școală, prin acțiunile comune putem afirma că facem astfel încât 36 de familii și copiii lor să rămână împreună. Altfel, cei 116 copii ar fi ajuns în instituții, suferind traume pe care cu greu le-am putea înțelege. Pentru 37 dintre copii, intervenția noastră a însemnat evitarea abandonului școlar. Pentru alți 52, a însemnat creșterea performanțelor școlare. 21 au primit acces la servicii medicale și la medicație, iar alții au beneficiat de intervenții și servicii de recuperare. Multumim Cosmote și Florina Șerban pentru implicarea în acest parteneriat!

Dacă nu noi, atunci cine?

La Brașov, Charity Works Romania, împreună cu Fundația Vodafone, au organizat un workshop cu directorii naționali ai câtorva organizații non-guvernamentale: WWF, WorldVision, Federația Filantropia, Hospice Sf. Irina, Confederația Caritas, Motivation, HHC, SOS Satele Copiilor, Community Aid Network. S-a discutat mult despre încrederea pe care o are societatea română în organizațiile non-guvernamentale, fie ele de mediu, de sănătate, sau sociale. Catalin Popa a făcut o analogie bună cu o reclamă la aviație, unde ideea era - dacă nu vă zburăm noi, atunci cine? La fel putem spune despre organizațiile non-guvernamentale: dacă nu ne implicăm noi în rezolvarea efectivă a unor probleme critice de mediu, de sănătate, sau ale societății - atunci cine se implică?

Dacă nu noi, atunci cine?

E ușor să arunci vorbe, e la îndemână să spui ”nu am încredere”. Dar, până una-alta, organizațiile non-guvernamentale din țara asta rezolvă enorm de multe probleme, sau cel puțin se implică, uneori don-quijotesc, în rezolvarea lor, cu încăpățânare și cu ambiție, din nou și din nou. Așa că am decis să ne-adunăm, să punem laolaltă tot ce facem, să vedem, efectiv, cum cuantificăm cantitatea de „bine” pe care-l aducem în țara asta.

Cred că va ieși ceva fantastic. Pentru că ONG-urile chiar lucrează cu oameni reali, cu fapte concrete. M-au impresionat oamenii pe care i-am cunoscut, dar și poveștile lor de succes. Felicitări, Charity Works Romania și Fundația Vodafone, pentru inițiativa de a ne-aduce împreună! Cred că ar fi bine s-o facem mai des!

România devine o țară fără copii

Copiii pe care-i avem, îi lăsăm de izbeliște. Descurajăm cuplurile să-i facă, prin tăieri și lipsuri. Nu avem locuri în creșe și în grădinițe. Școlile sunt neprietenoase, programa școlară - stufoasă, iar cadrele didactice - umilite prin pauperizare. Programele școlare produc copii-roboți, a căror eternă frustrare e că nu sunt în stare să facă față cerințelor extrem de ridicate și a căror permanentă convingere devine faptul că ei nu pot, ei nu sunt în stare, ei nu sunt suficienți de deștepți. Tolerăm un sistem școlar în care copiii sunt supuși din start eșecului, iar cei câțiva care-i fac față își petrec tot timpul în fața manualelor și a caietelor, uitând să mai fie și copii. Ni se pare firesc ca alți copii să supraviețuiască în instituții, să treacă dintr-un plasament într-altul, spulberându-le siguranța și încrederea în sine, lipsindu-i de afecțiunea fără de care nu-și găsesc reperele. Nu au de ce să se agațe.

Natalitatea a scăzut la jumătate față de acum 20 de ani.

Nu sunt, doamne ferește, un nostalgic ala celor timpuri. Devenim însă o țară de bătrâni, încet dar sigur. Și nici măcar copiilor pe care-i avem nu le purtăm de grijă.

Comandați felicitări de Crăciun: http://www.felicitaridininima.ro/

Am făcut un magazin online de felicitări de Crăciun pe care tocmai ce l-am pus sus: http://www.felicitaridininima.ro/

Dacă sunteți pe cale să comandați felicitări de Crăciun, luați și de la noi. Felicitările pot fi personalizate cu logoul și cu un text al companiei sau al persoanei cumpărătoare, în orice cantitate, pe tipar digital de înaltă calitate. Banii strânși din vânzări intră în programul nostru de prevenire a abandonului, iar cumpărătorii vor fi informați despre ce anume facem (câți copii și câte familii au beneficiat de bani și în ce mod). Așadar, vrem să fie un proiect transparent. Ținta e 100.000 de felicitări vândute până de Crăciun.

Împrăștie mesajul în rețeaua ta și ajută copiii să rămână în familiile lor!

Asistenții persoanelor cu dizabilități nu sunt plătiți

De cele mai multe ori, adulții cu dizabilități (sau cu handicap, cum sunt de obicei numiți) depind de însoțitorii lor. Părinți, frați, surori, unchi, mătuși sau bunici - în majoritatea situațiilor, îi îngrijesc zi lumină. Mulți dintre cei cu dizabilități sunt dependenți 100% de un asistent personal, de cineva din familie, care să le administreze medicația, să-i protejeze, să-i supravegheze. Într-o proporție covârșitoare, persoanele cu dizabilități au nevoie de sprijin și pentru a se hrăni, pentru mersul la toaletă, pentru a face câțiva pași. Fie că au dizabilități locomotorii, fizice sau psihice, ei sunt în mâinile asistenților care-i însoțesc și care-și dedică viața lor. Nu știu câți dintre noi am putea face asta. Nici nu vreau să mă gândesc cât suntem de norocoși că avem copii sănătoși, frați sănătoși, sau pur și simplu că suntem înconjurați de oameni care sunt ei înșiși capabili să-și poarte de grijă.

Asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități au toată dreptatea din lume să protesteze: de șase luni nu și-au primit salariile, care sunt oricum foarte mici. Țineți cont: sunt oameni care nu-și permit să aibă altă slujbă, sau să aibă altă sursă de venit. Iar de salariul lor, atât cât e, depinde și persoana cu dizabilități pe care o ocrotesc.

Oare când vom ajunge să trăim și noi într-o țară normală, în care minimul necesar pentru supraviețuire să fie asigurat și oamenii să aibă dreptul la demnitate?