Licitația ”Jewels for Hope: Colecția Lily Safra” strânge 38 milioane dolari

Aseară a avut loc licitația Christie"s, la Geneva, cu numele ”Jewels for Hope: The Collection of Mrs. Lily Safra”. Succesul a fost enorm, depășind semnificativ estimările inițiale. Hope and Homes for Children România e pe lista organizațiilor care vor beneficia, în anii care urmează, de suma strânsă prin vânzarea uimitoarei colecții de bijuterii.

De mulți ani,  Madame Lily Safra e o sursă de sprijin și încurajare pentru noi. Datorită implicării ei, am putut să oferim șansa unei familii pentru mii de copii, precum și copilăria pe care o merită. Rareori am întâlnit un interes atât de autentic pentru calitatea vieții copilor. chestiuni specifice, precum vacanțele de vară, cadourile de Crăciun, sau căldura pe care o au sau nu copiii pe timp de iarnă - sunt îngrijorări pe care le împărtășește.

Prin sprijinul ei, peste câțiva ani, putem ajunge să trăim într-o Românie în care copiii să crească în familii, nu în instituții.

Managementul serviciilor sociale

Sunt mii de posturi de management al serviciilor sociale în România, doar la nivel de județ. Cei mai mulți dintre cei care ocupă funcții de conducere, nu au specializări sau formări în management, nici măcar la nivel de principii de bază. Cumva, există presupunerea că sarcinile de management pot fi făcute din mers, fără pregătire prealabilă. Pe posturile de conducere, sunt puși asistenți sociali, lucrători sociali, psihologi, juriști, profesori, dar și alții, care se întâmplă să lucreze în direcțiile de protecție a copilului. De multe ori, cu cât mergi mai sus pe scara funcțiilor de conducere, cu atât sunt mai politizate. A fi un bun profesionist în asistență socială sau în psihologie, nu înseamnă că ești un bun manager. Nu înseamnă că ai capacitatea să îndrumi oameni, să-i ajuți să lucreze mai bine, mai eficient, sau să fie mai productivi.

Lipsa formării în managementul serviciilor sociale vulnerabilizează sistemul, prin absența pârghiilor de susținere, de împuternicire a angajaților. Sunt 2.458 de manageri în servicii sociale în România. Ca efect direct, calitatea îngrijirii copiilor și a familiilor acestora - are de suferit. Cei peste 50.000 de angajați din serviciile sociale au nevoie de îndrumare, de încurajare, de sprijin real, de apreciere. Fără toate astea, munca lor cu copiii și cu familiile este viciată de frustrări, de lipsa aprecierii eforturilor personale. Oricine, pentru a fi productiv, are nevoie de feedback constructiv și de un climat organizațional pozitiv.

Problema la noi e că mentalitatea de conducere e bazată pe principiile învechite: se conduce prin frică, prin urlete, prin amenințări, prin teroare psihologică, printr-o atitudine superioară, de ”șefi”, în care, mereu, șeful are dreptate, șeful vorbește, șeful trebuie satisfăcut.

Pentru un sistem de servicii sociale performant, e necesară formarea profesională a structurii de management, care e coloana vertebrală a întregului sistem. Doar după aceea putem discuta de performanță în sistemul de asistență socială.

Despre afecțiune și golul adus de lipsa ei

Intru într-o casă familială și văd un grup de tineri. Între ei, o îngrijitoare. De la etaj, coboară o fetiță de vreo patru-cinci ani, cea mai mică din casă. Tocmai se trezise și e în pijama. Nimeni nu o bagă în seamă. O adolescentă îl împinge pe unul din băieții mari, care se dezechilibrează. Tinerii râd de el. De nervi, o îmbrâncește pe fetița care se întâmplă să fie lângă el. Aceasta cade, se lovește, dar nu scoate nici un sunet: fuge în genunchi sub masă, se ascunde sub fața de masă, unde rămâne ascunsă.

Mă aplec. Ridic fața de masă. Fetița e speriată, blocată, încremenită. Nu vorbește nimic. Încerc să scot două vorbe de la ea. Degeaba. În cele din urmă, vine la mine în brațe. Mă așez cu ea pe un fotoliu. Stă cuibărită la mine în brațe multă vreme, fără să se miște. Îi simt respirația. Și cât de mult îi lipsea o îmbrățișare.

Dacă în casele de tip familial nu reușim să aducem afecțiunea, dacă nu apreciem emoțiile copiilor, înseamnă că mai avem mult, foarte mult de lucru.Putem noi schimba mediul înconjurător și să-l facem mai apropiat de familie. Dar în final tot la oameni și la felul de a fi al acestora se rezumă fericirea și sentimentul de siguranță al copiilor.

Episodul de mai sus mă bântuie și-mi dă de gândit. Lucrul cu membrii de personal trebuie axat pe emoție, pe atașament, pe nevoile de afecțiune ale copiilor. Altfel, vom fi martori ai suferinței acestora. Suferința golului adus de lipsa de afecțiune.

Sprijinul Rotary International Marea Britanie și Irlanda

De 12 ani, Rotary International UK & Ireland ne aduc mii de pachete anual, cu jucării, haine, lucruri pentru bebeluși, copii mici și tineri. Mii de familii și mii de copii s-au bucurat de cadourile oferite de 1 iunie, de Crăciun, de Paști. Copiii din instituții, copiii din familii nevoiașe, cei din asistență maternală, cei din grădinițe - au parte de zâmbetele și surpriza pe care le-o aduc aceste cadouri an de an. Pentru cei mai mulți dintre ei, acestea sunt puținele ocazii când primesc ceva special, doar al lor. Iar fericirea și sclipirea din ochi merită tot drumul lung al tirului din Marea Britanie, până în Baia Mare.

Manifestarea afecțiunii ca slăbiciune

Copiii au nevoie de afecțiune. Dar în societate, adulții oferă foarte rar gesturi de afecțiune copiilor lor. De aici izvorăște o tară a societății noastre, în care jocul cu copiii, afecțiunea și atenția de care au atâta nevoie - le sunt refuzate, cu efecte negative asupra dezvoltării lor și a stimei de sine. Dacă asta se întâmplă în cazul copiilor din familii obișnuite, atunci copiii din instituții suferă de lipsa afecțiunii în proporții cutremurătoare.

Read More