Managementul serviciilor sociale
Sunt mii de posturi de management al serviciilor sociale în România, doar la nivel de județ. Cei mai mulți dintre cei care ocupă funcții de conducere, nu au specializări sau formări în management, nici măcar la nivel de principii de bază. Cumva, există presupunerea că sarcinile de management pot fi făcute din mers, fără pregătire prealabilă. Pe posturile de conducere, sunt puși asistenți sociali, lucrători sociali, psihologi, juriști, profesori, dar și alții, care se întâmplă să lucreze în direcțiile de protecție a copilului. De multe ori, cu cât mergi mai sus pe scara funcțiilor de conducere, cu atât sunt mai politizate. A fi un bun profesionist în asistență socială sau în psihologie, nu înseamnă că ești un bun manager. Nu înseamnă că ai capacitatea să îndrumi oameni, să-i ajuți să lucreze mai bine, mai eficient, sau să fie mai productivi.
Lipsa formării în managementul serviciilor sociale vulnerabilizează sistemul, prin absența pârghiilor de susținere, de împuternicire a angajaților. Sunt 2.458 de manageri în servicii sociale în România. Ca efect direct, calitatea îngrijirii copiilor și a familiilor acestora - are de suferit. Cei peste 50.000 de angajați din serviciile sociale au nevoie de îndrumare, de încurajare, de sprijin real, de apreciere. Fără toate astea, munca lor cu copiii și cu familiile este viciată de frustrări, de lipsa aprecierii eforturilor personale. Oricine, pentru a fi productiv, are nevoie de feedback constructiv și de un climat organizațional pozitiv.
Problema la noi e că mentalitatea de conducere e bazată pe principiile învechite: se conduce prin frică, prin urlete, prin amenințări, prin teroare psihologică, printr-o atitudine superioară, de ”șefi”, în care, mereu, șeful are dreptate, șeful vorbește, șeful trebuie satisfăcut.
Pentru un sistem de servicii sociale performant, e necesară formarea profesională a structurii de management, care e coloana vertebrală a întregului sistem. Doar după aceea putem discuta de performanță în sistemul de asistență socială.