Fondurile structurale viitoare sunt discutate cu directorii generali din protecția copilului

Modul de alocare a fondurilor structurale pe perioada 2014 - 2020 pentru protecția drepturilor copilului e analizat cu directorii generali și adjuncți din toate direcțiile de protecție a copilului din țară. Săptămâna aceasta, cei din regiunea Nord-Vest, s-au întâlnit la Baia Mare. Bihorul, Bistrița, Clujul, Sălajul și Maramureșul au avut consultări timp de două zile. De azi până mâine, cei din regiunea Centru, se întâlnesc la Brașov: Alba, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu și Brașov. Pe lângă subiectele care țin de alocarea fondurilor structurale, se abordează obiectivele și perspectivele de realizare a Strategiei Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, pentru perioada 2014 - 2020. Cele două teme mari se întrepătrund: alocarea de fonduri structurale pentru copil și familie e în corelare cu obiectivele Strategiei Naționale în domeniu.

Alături de noi, facilitează acest proces de consultare Federația FONPC, UNICEF și Ministerul Muncii. Din discuțiile avute până acum, se conturează transformări radicale ale viziunii de cheltuire a banilor europeni, mai ales din perspectiva priorităților: dacă până acum acestea au ținut de sistem, de administrare, de birocrație, pentru viitor vrem o alocare centrată pe copil și pe familie, pe prevenirea separării copilului de familie, pe dezinstituționalizare, corelată cu crearea de servicii rezidențiale bazate pe conceptul familial și pe sprijinul tinerilor care ies din sistem. Toate acestea, prin procese optimizate de implementare și prin modificarea structurii de alocare financiară, astfel încât banii să meargă acolo unde e nevoie de ei, iar nu pe niște modele ideale, restrictive și artificiale, care mai mult să îngreuneze, decât să ajute, în asistența socială și în protecția copilului.

Organizațiile non-guvernamentale, în comă

Statul român nu finanțează organizații non-guvernamentale. Dacă o face, atunci ONG-urile devin vulnerabile, iar finanțarea e ghidată de cât de cuviincioase sunt acestea cu autoritățile. Organizațiile din străinătate taie finanțările celor din țară, pe motiv că suntem în UE și prin urmare ONG-urile se pot auto-susține din surse interne, sau din surse care țin de finanțările structurale. Greșit. Finanțările structurale pretind plăți în avans, pe aproximativ șase luni. Dacă nu ai bani să susții un proiect (asta în situația în care-l câștigi) ești falimentar. Pui pe drumuri angajați, dezbini programe, disipezi proiecte. Care înseamnă oameni.

Rareori am simțit mai puternic decât acum cât de firavă e societatea civilă în România, prin prisma organizațiilor non-guvernamentale. Foarte multe dispar, mor, sau se apropie de dispariție. Cele care rămân, atâtea câte sunt, devin prea puține ca să mai poată reprezenta o formă de presiune. Aparent, câștigă autoritățile statului, care câștigă o poziție de putere și un ascendent concret. Practic, pierde toată lumea, pentru că formele de presiune ale ONG-urilor aduc o balanță de care lumea civilizată profită pentru optimizări de politici sociale, de practici comunitare, sau de procedurări administrative.

Prea puțin se învață la noi din greșeli. Parcă e mai bine să ascundem mizeria sub preș. Iar cei care au curajul s-o scoată și să vrea s-o elimine - mai bine să dispară. Acesta pare să fie mesajul. E un paradox: cu cât vrei să faci mai mult bine, cu atât mai mult ești perceput ca actor al unei organizații care incomodează.

Uși deschise. Familii întărite. Finalul instituționalizării copiilor

În Europa, sute de mii de copii supraviețuiesc în instituții de tip vechi. Ceea ce-i traumatizează și-i abuzează pe copii. Consecințele instituționalizării sunt devastatoare, pentru copii, familii și comunități. UE și guvernele europene, dacă sunt angajate la respectarea drepturilor copiilor, dacă țin la cetățenii lor, trebuie să anihileze formele de așa-zisă protecție în instituții de tip vechi. Asta e posibil și stă în voința noastră. Azi se demarează o campanie pan-europeană, inițiată de Eurochild și Hope and Homes for Children, numită Opening Doors,  în 12 țări din Europa, cu scopul de a solicita UE și guvernelor europene să anihileze instituționalizarea și abuzul asupra copiilor.

În România, mai bine de 60% dintre copiii care din instituții au dizabilități. În Europa, procentul e același. Următorul cadru financiar al UE pentru perioada 2014 - 2020 oferă posibilitatea anihilării instituționalizării copiilor. Până în 2020, în România, instituționalizarea copiilor poate deveni istorie, astfel încât toți copiii să beneficieze de protecție în medii bazate pe conceptul familial.

Despre Alexandru Tomescu, leviere, Turneul Stradivarius și HHC România

Într-o vară, cu niște ani în urmă, Dan, vecinul meu, a venit să mă cheme până la el în curte. ”Hai să-ți fac cunoștință cu cineva”, mi-a spus. Alexandru era cățărat pe scheletul unei mașini vechi, de teren. Manevra un levier și niște chei butucănoase și mari, cât brațele lui. Din spatele ochelarilor înguști, cu un zâmbet ștrengăresc, mi-a întins o mână plină de ulei. Știam de el și de experimentele lui muzicale creative. Meloman fiind, eram deja plăcut impresionat de abordările lui inedite, de jocul său cu vioara și de modul în care reușea să readucă muzica clasică în atenția oamenilor. Și uitându-mă la levierul și la cheile alea mari, la uleiul negru de pe mâinile lui, zâmbeam și eu, închipuindu-mi-l pe Alexandru ținând o vioară în mână, manevrând un arcuș delicat. Un contrast inedit, locuit de același om. Am vorbit îndelung, despre muzică, despre munți și natură, dar și despre copiii și familiile cu care lucrez eu și colegii mei, în Hope and Homes for Children România. Despre cât de mult suferă încă mii și mii de copii în instituții, fără iubire, fără atașament, fără familie. Așa s-a născut, oarecum de la sine, inițiativa de a lega muzica și vioara lui Alexandru, de cauza organizației mele. Pentru că, așa cum muzica unește suflete și inspiră trăiri memorabile, și proiectele noastre unesc familii și salvează atâția copii, oferindu-le o viață cu iubire, într-o familie, sau într-un mediu familial. Așa cum Alexandru Tomescu  lucrează la plămada culturală a fibrei noastre de oameni, prin magia sunetelor de vioară, tot așa HHC România lucrează la o Românie în care fiecare copil să aibă parte de o casă și de o familie.

Ceea ce Alexandru desăvârșește prin muzică, noi săvârșim prin acțiune. Iar Turneul Stradivarius e o punere în scenă a acestei viziuni complementare: pe de o parte cultura, vioara și geniul unui artist, iar pe de alta, realitatea crudă a sărăciei în care mii și mii de copii și familiile lor încearcă, cu disperare, să rămână împreună, sprijiniți de HHC România. Turneul Stradivarius confirmă forța puternicei legături dintre Alexandru Tomescu și HHC România. Pe cât de neașteptată și de distonantă era imaginea unui violonist cu mâinile mânjite de uleiul negru de mașină, pe atât de viguroasă e aceea a artistului care, prin atingerea arcușului, amintește tuturor că orice copil are nevoie de o familie. Că fără asta, fără umanitatea pe care ne-o dă iubirea și afecțiunea celor din jur, rămânem închistați într-o carcasă ce ne schimonosește sufletele, ca în scheletul unei mașini vechi, din care trebuie să fim descarcerați.

Cred că de asta trebuia să-l cunosc pe Alexandru așa, cu levierul și cheia franceză în mână.

Teatrul Municipal Baia Mare oferă un spectacol de Ziua Copilului

Cu ocazia Zilei Copilului, de 1 iunie, Teatrul Municipal Baia Mare oferă spectacolul Cenușăreasa, copiilor din sistemul de protecție din județul Maramureș, începând cu ora 11.00, la Sala Mare a Teatrului Municipal. Astfel, 300 de copii și tineri se vor bucura de prestația artistică a actorilor băimăreni. Spectacolul face parte dintr-un parteneriat între Teatrul Municipal, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș, Serviciul Public de Asistență Socială Baia Mare și organizațiile ASSOC și HHC România.

Mulțumim Teatrului Municipal pentru cadoul făcut!