Promisiunile statului cu privire la drepturile copiilor cu dizabilități

România a semnat, alături de alte state europene, Declarația Europeană pentru copiii și tinerii cu dizabilități intelectuale și familiile lor. Prin conferințele Better Health, Better Lives, Organizația Mondială a Sănătății a reușit să coaguleze mare parte din guvernele Europei pentru ratificarea acestei Declarații. Dacă statele semnatare vor respecta ceea ce au semnat, înseamnă că ele:1. Oferă siguranță tuturor copiilor și adolescenților 2. Sprijină educația copiilor în familii 3. Admit că nici un copil nu trebuie să trăiască în instituții 4. Recunosc nevoile individuale ale fiecărui copil în parte 5. Luptă pentru o bună protecție a sănătății copiilor cu dizabilități 6. Asigură asistență familiilor pentru îngrijirea copiilor cu dizabilități 7. Implică familiile și copiii în luarea deciziilor care-i afectează direct 8. Asigură instruirea personalului care lucrează cu copiii cu nevoi speciale 9. Asigură servicii de calitate pentru copiii cu dizabilități și pentru familiile lor 10. Alocă bani pentru sănătatea fiecărui copil. Din păcate, acestea sunt încă niște dorințe neîmplinite. Prea mulți copii cu nevoi speciale supraviețuiesc în instituții și prea mulți sunt ignorați și abuzați. Dacă nu pot comunica la fel ca toți ceilalți, nu înseamnă că au drepturi mai puține. Credeți că, în țara noastră, cele de mai sus vor fi puse în practică? În cât timp și, mai ales, cum?

Copiii care nu există

Azi mi-a fost dat să aud încă un caz incredibil: o familie, tată, mamă, copil, fără identitate. Nici părinții, nici copilul nu au buletin de identitate sau certificat de naștere. Credeți că așa ceva e posibil în 2010? Ei uite că da! Mai mult: copilul e foarte grav bolnav și are nevoie de o operație urgentă. Ce se întâmplă? Medicii refuză operația, deoarece copilul și familia sa nu au date de identificare.Să ne înțelegem: vorbim de o boală foarte gravă, care pune în pericol direct viața copilului. Și totuși, datorită lipsei de identitate, copilul nu există. Dacă nu există, nu poate fi operat. Suntem în plin Kafka. E greu și să te gândești de unde începi, cine e de vină: sistemul de sănătate? Sistemul de protecție socială? Sistemul de evidență a populației? Credeți că este un caz singular? Ei bine, nu. Din păcate, mi-a fost dat să mă lovesc de multe situații precum aceasta. Iar copiii fără identitate nu pot fi înscriși în sistemul de educație, nu pot fi consultați medical, ori internați în spital, așadar nu au acces la servicii de sănătate. Pericolul mare este că, neavând identitate, nu sunt nici o problemă pentru sistemul social: nimeni nu-i poate lua în grijă, pentru că ei nici măcar nu există!

Pe final de campanie

În ultimele șase săptămâni am derulat prima campanie din istoria HHC. Două filmulețe, interviuri și articole, website nou, parteneri noi și prieteni care ne-au dat o mână de ajutor. Prințesa Marina Sturdza, Amalia Enache și Cosmin Alexandru au gândit, alături de mine, conținutul și mesajele. Câțiva oameni de bine ne-au fost alături: Dragoș Bucurenci, Cabral, Zoli Toth, dar și Chinezu. Ne sprijină și site-urile www.121.ro și www.trilulilu.ro. Am văzut forța pe care o are Trustul MediaPro, care ne-a fost alături. Nu puteam să ne dorim un partener media mai bun.Poveștile unor familii și ale copiilor lor vor fi în continuare prezentate și aduse în atenția voastră, prin ceea ce facem în toată țara. Aș vrea să rămânem aproape și să putem comunica despre lucrurile plăcute sau mai puțin plăcute din jurul nostru. Mă gândesc cum am putea avea un impact și mai mare în sprijinul copiilor vulnerabili. V-aș mulțumi dacă m-ați ajuta cu idei.

Despre înjumătățirea concediului de maternitate

Guvernul discută varianta reducerii la jumătate, de la doi ani la un an, a concediului de maternitate. Consecințele acestei decizii vor fi cât se poate de nocive: bebelușii au nevoie ca de aer de prezența mamei sau a tatălui, în primii doi ani de viață, iar legăturile dintre părinte și copil se leagă profund la vârsta aceasta. Dintre măsurile care vizau încurajarea familiei, aceasta e una dintre cele mai bune, prin rolul de sudare și de întărire a atașamentului. Cum credeți că se vor descurca mamele, când află, brusc, de înjumătățirea concediului? Cât de negativă credeți că e această decizie pentru bebeluși, care vor fi lăsați cu străini, pe post de îngrijitori? Ce efecte va avea hotărârea asupra acelor familii care și-au făcut planuri în funcție de un termen de concediu care acum, brusc, se schimbă? Și cât vor mai continua numeroasele luări de decizii peste noapte, cu efecte asupra sutelor de mii de părinți care încă mai au curajul să aibă copii în România?E adevărat, unii ar putea susține că, prin durata înjumătățită a concediului de maternitate, ne aliniem mediei europene. Problema esențială e a sistemului: nu avem infrastructura existentă în alte țări. Ne lipsesc grădinițele, ne lipsesc bonele, nu avem facilități de îngrijire de zi pentru bebeluși. Toate acestea sunt, acum, compensate oarecum de perioada de doi ani a concediului de maternitate. Dacă o scurtăm, familiile cu bebeluși rămân total descoperite, iar aceștia devin vulnerabili. Cred că Guvernul nu realizează felul în care întoarce pe dos socotelile făcute cu grijă de atâtea și atâtea familii cu copii mici. Și nici că astfel de hotărâri zdruncină mediul familial, cu efecte negative asupra copiilor.

Despre nevoia de echilibru și justa măsură

The Telegraph a publicat ieri un reportaj despre sistemul de protecție a copilului din România. Eu am fost cu autoarea reportajului și am vizitat servicii sociale din două județe. Autoarea a mai fost în țară în urmă cu zece ani, când a realizat un reportaj similar. Atunci, descrierea ei a fost echilibrată. Pe premisa că va face un reportaj similar, echilibrat, am acceptat să-i fiu alături în vizita sa de informare. Din păcate, articolul publicat ieri demonstrează lipsă de măsură și o abordare dezechilibrată a sistemului de protecția copilului în România. Nu pot subscrie la aprecierile extreme despre sistem, cum nu pot fi de acord nici cu etichetările negative la adresa autorităților statului. După zece ani de eforturi, după realizarea unei bune părți din reforma necesară în sistem, după ce au fost introduse noi legi care îmbunătățesc în mod evident protecția copilului, nu pot susține afirmații senzaționaliste, care ignoră părțile bune introduse cu multă trudă și, totuși, cu deschidere din partea autorităților române. HHC România lucrează alături de stat pentru eradicarea instituțiilor ca formă de protecție a copiilor. Evident, instituțiile nu sunt un mediu benefic pentru copii. În următorii ani, împreună, vom dezvolta servicii de tip familial, ca alternativă la instituționalizare. Dar asta cere timp, muncă și eforturi. Nimeni nu spune că nu mai sunt probleme, sau obstacole de depășit. Vrem, însă, să fim parteneri cu statul pentru o reformă sănătoasă în protecția copilului. Nu suntem într-o altă tabără. Nici nu suntem în afara jocului. Suntem și noi în teren, alături de colegii noștri din sistemul de stat. Separat, nu vom reuși mare lucru. Împreună, avem o șansă.

În concluzie, ne distanțăm de enunțurile extreme, expuse în prima parte a articolului ”My glimpse of hell and the pitiful children who have been betrayed”, din ediția de ieri, 15 noiembrie 2010, a ziarului britanic The Telegraph. Vom continua să lucrăm, împreună cu alte organizații și cu Guvernul României, până când toți copiii vor fi îngrijiți într-un mediu familial.