Violatori si incesturi nepedepsite

Se întâmplă într-un județ din țara noastră. Un ”tată” care-și pune două fete în instituții, de la vârstă fragedă. Apoi, încă un băiat, din cei șase copii pe care-i are. După ani și ani, fetele și băiatul revin acasă. La o vizită, aflăm de la băiat că fetele sunt abuzate de tată. Cu alte cuvinte, incest. Anunțăm protecția copilului, care anunță poliția. Începe o anchetă. Fetele mărturisesc: prima, că tatăl o abuzează sexual. A doua, că tatăl a încercat de mai multe ori să o violeze și pe ea, dar nu a reușit. A doua fată e mai puternică. Tatăl recunoaște faptele. Urmează o sentință: pedeapsă de doi ani cu suspendare, adică ”tatăl” e liber, e acasa. Incestul, abuzul sexual, violul - rămân nepedepsite.

Ce urmează? Fetele sunt obligate să plece iar de acasă. Sunt cu nevoi speciale. Le ia în grijă o fundație, apoi ajung într-o instituție pentru adulți, unde sunt și acum. Fără milă, fără sprijin, fără terapie.

Așadar, trăim în țara în care, pentru incest și viol, bestiile cu față umană primesc pedeapsă cu suspendare și sunt liberi să se întoarcă acasă. În timp ce victimele lor sunt obligate să-și ia lumea-n cap. Asta da justiție. Când văd astfel de tragedii, îmi vine să-mi iau și eu lumea-n cap.

Unpunished Rape and Incests

It happens in a region in our country. A "father" abandons two girls in institutions, from an early stage. Then another boy, of the six children he has. Years and years later, the girls and the boy come back home. On a visit, we find out from the boy that both girls are being abused by their father. In other words, incest. We announce the social services, and they announce the police. An investigation is on track. The girls confess: the first one, that the "father" rapes her. The second, that the "father" tried to rape her on several occasions, but could not make it. The second girl is stronger. The "father" admits the facts. Then, there is a resolution: two and a half years in prison, but only on paper. The actual punishment is but a few lines on a piece of paper. That is, the "father" is free to go home. Incest, sexual abuse, rape - are unpunished. What"s next? The girls are obliged to leave home again. They are with special needs. A charity takes them in care, then they end up in an institution for adults, where they are now. No mercy, no support, no therapy.

So, we live in a country where, for incest and rape, the beasts with human faces receive suspended punishment and they are free to go home. While their victims are doomed to live on the streets. This is what they call justice. When I witness such tragedies, I feel like this is nobody"s country.

Posturile sunt blocate în sistemul de protecție a copilului

Dacă șapte persoane își părăsesc posturile din sistemul de protecție a copilului, doar una poate fi angajată în locul lor. Asta ar trebui să fie o metodă de stopare a risipei de resurse financiare legate de protecție socială din România. În fond, această restrângere legală are un efect negativ direct asupra calității îngrijirii pe care o primesc copiii din sistemul de stat. Aproximativ 10% din asistenții maternali profesioniști și-au lăsat posturile datorită reducerii cu 25% a salariilor și totuși direcțiile de protecție a copilului nu pot angaja alți asistenți maternali. Deci, copiii, care s-au obișnuit cu o viață familială, sunt forțați să revină în sistemul rezidențial, ceea ce reprezintă pentru ei un uriaș pas înapoi și o traumă psihologică. Mai mult, membri de personal din serviciile rezidențiale sunt și ei afectați, iar un procent semnificativ dintre ei și-au dat demisia, datorită salariilor foarte mici. Ca să fim mai clari: foarte puțini angajați lucrează cu foarte mulți copii, ceea ce se reflectă printr-o proporție angajați-copii foarte slabă: un mare număr de copii sunt protejați de foarte puțini îngrijitori. Sunt de acord că sistemul de stat trebuie să restrângă costurile de protecție socială. Cu toate astea, adevărata risipă de fonduri e cu prestațiile sociale. Iar această vastă zonă de risipă de bani nu e sub lupa celor care iau decizii legislative. În schimb, tăierile se fac acolo unde existența banilor e esențială: la nivelul îngrijirii directe a copiilor, prin blocarea angajărilor pe posturi vacante.

Altă discrepanță: standardele de îngrijire includ clar proporția minimă necesară de angajați per copii, în timp ce standardele de cost sunt evident contradictorii, invalidând standardele de îngrijire.

Astfel, o măsură bună în esența ei ajunge să le facă rău copiilor: nici nu prevede excepții, nici nu ia în considerare chiar esența protecției sociale, beneficiarii ei, adică, în cazul nostru, copiii.

Mai multă flexibilitate și deschidere ar preveni expunerea copiilor la abuz și la neglijare. Angajații care lucrează direct cu copiii trebuie să se afle alături de cei pe care au rolul să-i protejeze. Și nu să fie doar niște pătrățele goale pe o organigramă.

Posts are Blocked in the Childcare System

If seven people leave their jobs in the childcare system, only one can be hired in their place. This is meant to be a way of stopping the drainage of financial resources in relation to social protection all over Romania. In fact, this legal constraint has a direct, negative effect upon the quality of care the children in state care receive. Approximately 10% of the professional foster carers left their jobs as a result of the 25% cut off in their salaries, yet the social services are not legally allowed to hire new foster carers. This means the children, who got used to living in a family environment, are forced to come back to residential care, which is a serious draw-back and a psychological trauma. Yet the staff in residential services are affected as well, as a significant number of people left their jobs, due to very low salaries. This means there are very few staff working with loads of children in residential care, which translates into a very bad staff-to-children ratio: a large number of kids are in the protection of a truly small number of carers. I agree the state system should tighten up the social protection costs. However, there is a real drainage of funds when it comes to social benefits. And this huge area of money waste is not under the lens of legal decision makers. Yet the cuts are done where money is essential: at the level of the direct care of children, by suffocating the direct care system and by not allowing jobs to be filled where they are vacant.

Another discrepancy: the care standards underline the children-to-staff ratio, while the cost standards are obviously contradictory, thus invalidating them.

This is how a good measure in its essence gets to harm children: neither does it allow for exceptions, nor does it take into consideration the very substance of the social protection: its beneficiaries, that is, children in our case.

More flexibility and openness would create a way forward to preventing children from being exposed to neglect and abuse. Direct care staff have to be with the kids they are meant to protect from harm.

Every Six Hours, a Baby is Abandoned in a Maternity Ward

Yes, I know the situation is better than five years ago, when a baby was abandoned every two hours in a maternity ward in Romania. However, this is disturbing statistics and it leads to the need for social workers in maternity wards and in city hospitals, as well as the need for prevention of abandonment. It also shows the orphanages are replaced by maternity wards and hospital sections. Officially, babies under the age of two are not to be placed in institutions or residential settings, but what is a maternity unit/hospital, if not an institution? I saw how babies drink the milk from their bottles, lying down, with their heads on one side, striving to grasp the teats into their mouths. Milk pours from their lips, into their ears. This is the start of auditive problems and then illness. In addition, no eye contact is involved, so the absence of the mother-figure feeding the baby leads to attachment disorders with a dramatic impact upon babies. Carers only held them into their arms when they change their nappies. This means there is no interaction between the babies and adults, or parent-figures. In consequence, babies display autistic tendencies, or behaviour that could be interpreted as autistic.

Basically, perfectly healthy kids can be labeled as "handicapped" from such early stages, due to traumatic "care", with disastrous effects on their development.

Kids left  for months in maternity wards are abused in a most horrific way.