Natalie Pinkham e o sursă de inspirație pentru ceilalți, în lupta pentru drepturile copilului

Rareori mi-a fost dat să văd o audiență atât de exclusivistă, formată din fețe regești, celebrități, politicieni și oameni de business de elită, ca în seara zilei de marți, 30 aprilie, în Parlamentul Britanic, la Evenimentul Mirela Fund, organizat de Natalie Pinkham și Hope and Homes for Children. Cu adevărat sufletul și inima din spatele acestui eveniment (găzduit de Caroline Nokes, MP), Natalie a reușit să aducă problema critică a instituționalizării copiilor în lumina reflectoare, într-o seară cu adevărat specială. Prințesa Eugenie of York, Prințesa Beatrice of York, dar și prestigioasa mezzo-soprană, Kathering Jenkins, sunt doar câteva din participanții de elită la eveniemtn. Cordialitatea discuțiilor, autenticitatea dialogurilor, căldura atmosferei - au fost elemente care mi-au confirmat succesul evenimentului.

Natalie Pinkham demonstrează o dedicație și un angajament cu totul speciale, în efortul de a pune capăt instituționalizării copiilor. Sunt sigur că entuziasmul și determinarea ei îi vor inspira pe mai mulți să facă același lucru. Pentru că fiecare copil trebuie să crească într-o familie.

Mulțumesc, Natalie, pentru că ești un aliat atât de puternic!

When Emotions Instigates Action

Natalie Pinkham visited Slatina some time ago. She met a few youngsters in institutions and Mirela"s story impressed her so much that she came back, she contacted us and started raising the funds for a house in which Mirela could live a new life with her siblings. But the emotion stirred by Mirela leads the change for the better in the lives of many youngsters with special needs: 11 more of them are going to live with Mirela, in the house to be built by the year end.

I think that Natalie Pinkham"s initiative is going to lead to the closure of the institutions in Slativa. This is just the beginning.

Tomorrow, Natalie is organising an event in the House of Commons, and 130 personalities are expected to participate. I shall be with her and I do hope she is going to raise the resourced needed for such a special project. So that Mirela"s life is changed for ever, and she and her siblings and friends can enjoy a family-like existence.

Atunci când emotia instigă acțiune

Natalie Pinkham a vizitat Slatina cu ceva timp în urmă. A văzut câțiva copii dintr-o instituție și povestea Mirelei, unul dintre acești copii, a impresionat-o într-atâta, încât nu a revenit, ne-a contactat și a început să strângă bani pentru o casă în care Mirela să poată trăi alături de ceilalți trei frați ai ei. Dar emoția creată de Mirela duce la schimbarea în bine a vieții mai multor tineri cu nevoi speciale: alți 11 tineri vor trăi, alături de Mirela, în casa pe care o vom face până la finalul acestui an. Cred că inițiativa lui Natalie Pinkham va duce la închiderea instituției din Slatina. Acesta e doar începutul.

Mâine, Natalie organizează un eveniment la Camera Lorzilor, la care participă peste 130 de personalități. Voi fi cu ea și cred că va reuși să strângă toate resursele de care are nevoie pentru proiect.

HHC-Eurochild De-Institutionalisation Campaign

So far, 11 countries in Europe confirmed their participation to the HHC/Eurochild De-Institutionalisation Campaign: Bosnia & Hertegovina, Bulgaria, Estonia, Greece, Hungary, Lithuania, Moldova, Poland, Romania, Serbia and Ukraine. In 2013, the communication and messages of organisations in these countries, as well as the public appeals made to state authorities in charge with childcare, are to be focused on the importance of nurturing children in family environments, not in institutions.

I understand why we have to do this. What I do not understand (or maybe I do not accept, as I find it truly horrific) is why we need this in our so-called "civilised" contemporaneity: how can someone doubt that children need a family and love, to develop normally? How enstranged, how cold and robotic have humans become, if it needs appeals of such magnitude, to send such a simple message, of so much common sense?

For those who do not know: children need family and love, to be able to develop normally. And institutions are  a form of torture and abuse upon children.

Many times, looking at the overwhelming poverty around me, at haunted children, lacking care, I think that "man is wolf to man" (Homo homini lupus), as the Latin poet Plaut put it in Asanaria. And it seems that the progress of humanity is only technical, not at all spiritual. Otherwise, I cannot explain to myself why we have to bring in the spotlight such elementary things, as the children"s need of attention, love, affection and families.

Campania de închidere a instituțiilor pentru copii HHC-Eurochild

Până acum, 11 țări din Europa au confirmat participarea la Campania de închidere a instituțiilor HHC/Eurochild: Bosnia și Herzegovina, Bulgaria, Estonia, Grecia, Ungaria, Lituania, Republica Moldova, Polonia, România, Serbia și Ucraina. Pe parcursul anului 2013, comunicarea și mesajele organizațiilor din aceste țări, precum și apelurile publice față de autoritățile statelor, responsabile de protecția copilului, vor fi axate pe importanța creșterii copiilor în medii familiale, iar nu instituționale.

Înțeleg de ce trebuie să facem asta. Ceea ce nu reușesc să înțeleg, (sau poate că nu accept, pentru că mi se pare de-a dreptul cumplit) e cum de e nevoie de așa ceva în contemporaneitatea nostră, nu-i așa, ”civilizată”: cum poate cineva să se îndoiască de faptul că, pentru a se dezvolta normal, un copil are nevoie de familie și de iubire? Cât de înstrăinați, cât de reci și robotizați trebuie să fi devenit oameni și societatea în care trăim, de e nevoie de apeluri de o asemenea magnitudine pentru a transmite un mesaj atât de simplu și, mai ales, de atâta bun-simț?

Pentru cine încă nu știe: copiii au nevoie de o familie și de iubire, ca să poată crește armonios. Iar instituțiile, sau orice formă militarizată, de cazarmă, de așa-zisă ”protecție”, e o formă de tortură și de abuz asupra copilului.

De multe ori, uitîndu-mă în jur, la sărăcia cotropitoare, la copii hăituiți și lipsiți de ocrotire, mă gândesc că, într-adevăr, ”omul e lup pentru om” (Homo homini lupus), cum spunea poetul latin Plaut, în Asanaria. Și parcă progresul umanității e doar tehnic, nu și spiritual. Altfel nu-mi explic cum de trebuie să readucem în prim-plan chestiuni elementare, precum nevoia copiilor de atenție, de dragoste, de afecțiune, de familie.