Violonistul Alexandru Tomescu, Turneul Stradivarius și HHC România

Da, cele trei nume sunt legate de copiii și familiile vulnerabile. Pentru că Alexandru Tomescu, Ambasador al HHC România, vrea să-i ajute. Vrea să facă o schimbare în viața lor, prin arcușul viorii pe care o știe mânui cu geniu. Deseară, la biserica romano-catolică Sfânta Treime din Baia Mare, de lângă Turnul lui Ștefan, are loc concertul cu Integrala Sonatelor pentru vioară ale lui Johann Sebastian Bach. Turneul Stradivarius e dedicat organizației și proiectelor HHC România. Cred că e un efort artistic fenomenal: să concertezi partituri de o asemenea dificultate de la cap la coadă e o performanță greu de egalat. Iar legătura creată între Turneul Stradivarius și programele organizației HHC România e foarte puternică: într-un fel, intensitatea performanței artistice a lui Alexandru Tomescu e contrabalansată de performanța organizațională a oamenilor care formează echipa HHC România. Alexandru îmi mărturisea că pregătirea pentru aceste concerte a necesitat o ieșire a lui din cotidian, un ”cantonament” departe de lume, în care a comunicat, preț de săptămâni întregi, el și vioara lui. La fel, în multe din proiectele derulate de oamenii care formează HHC România, concentrarea și ambiția necesită dedicație și o chemare aparte.

Alexandru Tomescu - the Violin Master, Stradivarius Tour and HHC Romania

True, the three names are linked by children and vulnerable families. Because Alexandru Tomescu, HHC Romania Ambassador, wants to help them. He wants to make a change in their lives, through the bow of the violin he plays with so much genius. Tonight, in the Roman-Catholic Church in Baia Mare, by Stefan"s Tower, he concerts for HHC Romania. I think it is a phenomenal artistic effort. To play parts of such difficulty must be a very rare performance. And the link created between the Stradivarius Tour and the programmes of HHC Romania is very strong: in a way, the intensity of Alexandru Tomescu"s artistic performance is counterbalanced by the organisational performance of the people in HHC Romania. Alexandru confessed to me how the preparation process for these concerts required his escape from the every-day life, a seclusion in which, for weeks, he communicated with his violin. In the same way, many of the projects done by the people who are in HHC Romania, require focus, ambition and a very special dedication.

Jumătate din copiii din România trăiesc în sărăcie

Sărăcia e o stare de normalitate pentru copiii din țara noastră: jumătate dintre ei se află la limita sărăciei și a excluziunii sociale. În mod oficial, un sfert dintre ei subzistă în sărăcie cruntă. Cu părinți care abia își găsesc un loc de muncă, cu locuințe insalubre și înghesuite, avem printre cei mai năpăstuiți copii din Europa. Cu atât mai importante sunt serviciile sociale. Cu atât mai vitale sunt intervențiile pentru familiile și copiii care trăiesc în sărăcie. Cu atât mai mult trebuie să-i luăm în considerare împreună, iar nu separat, dacă vrem să creștem sute de mii de copii în familii, iar nu în instituții.

Crearea locurilor de muncă și capacitatea de a avea cetățeni activi social sunt priorități zero pentru orice stat care ține la viitorul său. Pentru că viitorul oricărui stat sunt copiii pe care-i are. Asistența socială și prestațiile sociale sunt sisteme care dau rateuri, dacă le lipsește combustibilul serviciilor sociale adresate familiei în ansamblu. Aici, statul român mai are mult de lucru. Iar capacitatea de creare a locurilor de muncă, sau de susținere a locurilor de muncă, trebuie relaționată strategic de activarea părinților șomeri. Pentru că, altfel, perpetuăm nesustenabil prestații și alocații care nu vor mai avea de unde să vină. Și tot mai mulți copii vor intra în categoria de sărăcie, crescând de la an la an numărul celor care abia își pot duce traiul de la o zi la alta.

Half of the Children in Romania Live in Poverty

Poverty is a state of normality for the children in our country: half of them live on the verge of poverty and social exclusion. Officially, a quarter of them survive in sheer poverty. With parents unable to find jobs, living in awful dwellings, we have some of the poorest children in Europe. The social services are thus even more important, especially in terms of interventions for families in need and their children. We should therefore take them into consideration together, as one, and not separately, if we intend to grow hundreds of thousands of children in families, not institutions.

Creating jobs and the capacity to have socially active citizens should be top priorities for any state caring about its future. Because the future of any state is the children it has. Social assistance and social allocations are flawed systems, if the fuel of social services is not there for the families as a whole. Here, the Romanian state has a lot to work on. And the capacity to create jobs, or to maintain jobs, should be strategically related to bringing unemployed parents to work. Otherwise, we keep unsustainable allowances and social payments which would dry up, due to the lack of resources. And more and more children will become poor, the number of those who can hardly live from one day to the other - increasing year by year.

Natalie Pinkham Inspires People to Fight for Children"s Rights

Rarely have I seen such an exclusive gathering of royalty, celebrities, politicians and elite business people, as Tuesday, April 30, in the Houses of Parliament, at the Mirela Fund Event, organised by Natalie Pinkham and Hope and Homes for Children. Truly the heart and soul behind this event, hosted by Caroline Nokes, MP, Natalie managed to put childcare on the spotlight in a very special evening. Princess Eugenie of York, Princess Beatrice of York, but also the prestigious Mezzo-Soprano, Katherine Jenkins are but a few of the highly exclusive participants to this event. The cordiality of the discussions, the authenticity of the dialogues, the warmth of the environment - are elements telling me the event will prove to have been a success.

Natalie Pinkham proves very special dedication and comittment to bringing child institutionalisation to an end. I am sure that her enthusiasm and drive will inspire more people to do the same. Because every child should grow up in a family.

Thank you, Natalie, for being such an amazing ally!