The Transition from Institutions to Family and Community Services

The International Seminar on the Transition from Institutions to Family and Community Services takes place today in Bucharest.  The event is held by the Ministry of Labour and the Ministry of European Funds.  UNICEF, The European Expert Group on De-Institutionalisation and we, HHC Romania, are co-organisers. The Ministry of Regional Development and Public Administration is involved and it participates actively, which denotes its support and interest.

We estimate that a financial allocation of up to Euro 200 million would lead to the eradication of child institutionalisation in our country and to the completion of the reform, by the development of a system of services based on the concept of family and community.

The 2014 - 2020 structural funds for Romania can lead to the completion of the DI process in our country, by the development of a family-like network of social residential services. Preventing child separation from families is given the relevance it needs and the allocation of funds for the creation of social housing and concrete material support granted to parents of children in extreme vulnerable circumstances - can turn into reality in the next European budget frame for our country.

The support of youngsters leaving care is granted a special perception, by the development of social housing. Annually, close to 5,000 youngsters leave the care system, without any form of support. In most situations, they end up in the streets, under the clear blue sky, or rain, or snow. Now, public authorities and the civil society will be able to access funds for practical, concrete results, in the most chronic areas of the social protection system.

Through such events, we learn from the good and from the bad examples of the current structural funding and we get to use in the best way possible the funding to be allocated starting next year, so that we eradicate institutionalisation as a form of protection for children in our country.

Zoli Toth a cântat pentru HHC aseară, în Piața Festivalului Enescu

Ceea ce face HHC România pentru copiii și familiile cele mai vulnerabile e oarecum lipsit de spectaculozitate: cui să-i placă să vadă sărăcie, boală, durere, dor, sau eșec? Cu asta lucrăm 90% din timp. Asta, înainte de a ajunge la vindecare, bucurie, bogăția sufletească adusă de afecțiunea împărtășită, sau reușita pe care-o reprezintă ceva aparent atât de simplu, precum viața într-o familie. Și nici măcar atunci nu e suficient de spectaculos. Asta, pentru că firescul unei copilării obișnuite impune o decență oarecum plictisitoare. Și pe cât de cumplite și de adânci sunt rănile unei copilării vitregite de iubirea unei familii, pe atât sunt de invizibile și de tăcute. Ca un cancer, care te lovește mut, distrugându-te într-o liniște lipsită de orice fărâmă de spectaculozitate.

De asta, ceea ce a făcut aseară muzicianul Zoli Toth, în Piaţa Festivalului Enescu, alături de Orchestra Silvestri condusă de Tiberiu Soare, e esențial: prin rezonanța percutantă a instrumentelor muzicale, aduce veriga lipsă din mesajul nostru către public: conferă spectaculozitatea necesară unui ansamblu de acțiuni legate de oameni și de copiii lor. Și astfel, le oferă mai multora șansa să facă și ei ceva. Ceva prin care să arate că le pasă.

Așa cum îi pasă lui Zoli Toth. Zoli le face bine celor din jur pentru că îi pasă. Iar facerea de bine nu e niciodată firească. Poate că ar trebui să fie, dar nu e. E un gest excepțional. Și aș vrea să ajung să trăiesc într-o lume care să vorbească despre facerea de bine cel puțin la fel de mult pe cât vorbește despre facerea de rău.

Zoli Toth played last night for HHC, in the Enescu Festival Square

What HHC Romania does for the most vulnerable children and families somehow lacks a spectacular touch. Who enjoys poverty, disease, pain, or failure? This is what we work with 90% of the time. This, prior to reaching the stage of healing, the wealth brought by affection shared with you family, or the success of something apparently so simple, as family life. And not even then, is this sufficiently spectacular. Because the normality of a typical childhood imposes a somewhat boring decency. And just as awful and deep the wounds given by a childhood lived without the love of a family are, just as invisible and silent they are, as well. Like a cancer, destroying you in silence, with a quietness lacking any grain of sensationalism. That is why, what Zoli Toth the musician did last night with the Silvestri Orchestra, is essential: through the resonance of the musical instruments, he brings the missing link of our message to the public, conferring a spectacular touch to an assembly of actions related to parents and their children. And in this way, he offers more and more people the chance to do something. Something to prove that they care.

The way Zoli Toth cares. And caring is never usual. Maybe it should be, yet it is not. It is an exceptional gesture. And I wish I lived in a world which talks about good deeds at least as much as it does about bad ones.

Seminariile regionale duc la transformarea viziunii asupra sistemului de asistență socială în țara noastră

Luni și marți, la București, facilităm întâlnirea județelor din regiunea Sud-Muntenia, pentru o conversație despre strategia națională în protecția drepturilor copilului și prioritățile de alocare a fondurilor structurale în perioada 2014 - 2020. Până acum, avem concluziile și ideile de acțiune ale regiunilor București-Ilfov, Centru, Nord-Vest, Nord-Est și Sud-Est. Fiecare regiune are în medie șase județe (sau sectoare). Ceea ce înseamnă că, până acum, avem feedback din partea a 36 de județe și sectoare. Discuțiile sunt interesante, iar ideile și contribuțiile participanților la dialog - pline de valoare și bazate pe experiență. Grupurile de dialog nu sunt largi - aproximativ 14 lideri participă la fiecare seminar, ceea ce asigură un mediu de comunicare unde opiniile sunt exprimate cu profunzimea necesară unui exercițiu ale cărui rezultate vor marca modul în care se scrie strategia în protecția copilului pentru următorii șapte ani și felul în care urmează să fie alocați și cheltuiți banii proveniți din fonduri europene pentru România pe protecția copilului și asistență socială.

În toate seminariile, revin câteva concluzii care vor imprima structura strategiei în protecția drepturilor copilului, dar și prioritățile de alocare a fondurilor structurale:

1. Accelerarea procesului de dezinstituționalizare, până la eradicarea efectivă a instituționalizării copiilor în țara noastră, până în 2020.

2. Capacitatea de acțiune și de intervenție în prevenirea separării copilului de familie. Pentru că nici un copil nu ar trebui să crească în afara unui mediu familial, privat de afecțiune și de atasament, traumatizat prin lipsa de iubire. Locuințele sociale pentru părinții cu mai mulți copii, sprijinul material pentru plata de chirii, de taxe și impozite, hrană și îmbrăcăminte, dar mai ales sprijiinul în depistarea locurilor de muncă pentru părinții cei mai vulnerabili - sunt doar câteva exemple din modalităție de acțiune prin care se poate preveni concret separarea copiilor de familii.

3. Capacitatea de soluționare a problemelor masive ale tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului, mai ales prin furnizarea de locuințe sociale și locuri de muncă. Altfel, miile de tineri care ajung în stradă anual din sistemul de protecție, o sfârșesc înapoi în sistemul de protecție, de data asta în calitate de adulți.

4. Ocrotirea în servicii bazate pe ideea de familie, pentru copiii, tinerii și adulții cu nevoi speciale din sistemul de protecție. Fără astfel de servicii, care să pornească de la conceptul de familie, tolerăm cu bună știință abuzuri inimaginabile asupra semenilor noștri.

5. Trecerea de la o paradigmă a ”prestațiilor sociale” (sub forma alocărilor uniformizate de bani foarte puțini la toată lumea) la o paradigmă a ”serviciilor sociale”. Astfel, se elimină abordarea simplistă a intervențiilor de suprafață, în favoarea intervențiilor centrate pe situația individuală a fiecărui om vulnerabil în parte.

Da, sunt transformări capitale, de perspectivă, cu efecte tsunamice în macro-sistemul de asistență socială, dar cu siguranță pot conduce la viziunea unei țări în care să nu-mi fie rușine să trăiesc: o țară care și-ar respecta cetățenii pentru ceea ce sunt, pornind de la principii de bun-simț și umanitate.

Vom face tot ce putem pentru ca lucrurile astea să se și întâmple. Pentru ca poze precum cea de mai jos să nu mai poată fi făcute copiilor din țara noastră.

The Regional Seminars Lead to a Transformative Vision on the Social System

Next week, we organise the meeting of a few counties in one region in Romania, for a conversation on the national strategy in childcare, and on the priorities of allocating EU funds in our country, in the period 2014 - 2020. So far, we have conclusions and ideas coming from five such regions. Which means feedback from 36 counties. The discussion are interesting, and the ideas and contributions are full of value and based on experience. The dialogue groups are not large - approximately 14 leaders participate to each seminar, which ensures a communication ground where opinions are in-depth and solid. And so they should be, as these will shape the way in which childcare and EU funding allocation for Romania on social service is going to look like.

Some conclusions can be draws so far from all seminars:

1. The de-institutionalisation process has to be accelerated, up to full eradication of institutional care for children in our country, in 2020.

2. The capacity of action and intervention in preventing child separation from their families has to be created and imposed. Because no child should ever grow up without the love and affection of a family.

3. The capacity to sort out the massive challenges youngsters leaving care face, especially by granting them social housing. Otherwise, thousand of youngsters leave the childcare system  and then end up in it, this time as adults needing protection.

4. Care should be offered on the basis of family-like protection, for people with special needs. Without this, without family-based care, we simply tolerate unimaginable abuse on our kind.

5. The passage from a paradigm of ”social allowances” (in the form of very, very small funding to every person in need) to a paradigm of ”social services”. In this way, we can eliminate the simple surface intervention, in favour of interventions centres on the individual needs of individual persons.

Indeed, these are capital, transformative moves, with a tsunami-like effect on the social macro-system, but these can definitely lead to a vision of a country where I would not be ashamed to live: a country valuing its citizens for what they are, on the basis of common sense and humanity.

We will do whatever we can to make this happen. So that photos like the one below cannot be taken on children in our country.