Zoli Toth a cântat pentru HHC aseară, în Piața Festivalului Enescu

Ceea ce face HHC România pentru copiii și familiile cele mai vulnerabile e oarecum lipsit de spectaculozitate: cui să-i placă să vadă sărăcie, boală, durere, dor, sau eșec? Cu asta lucrăm 90% din timp. Asta, înainte de a ajunge la vindecare, bucurie, bogăția sufletească adusă de afecțiunea împărtășită, sau reușita pe care-o reprezintă ceva aparent atât de simplu, precum viața într-o familie. Și nici măcar atunci nu e suficient de spectaculos. Asta, pentru că firescul unei copilării obișnuite impune o decență oarecum plictisitoare. Și pe cât de cumplite și de adânci sunt rănile unei copilării vitregite de iubirea unei familii, pe atât sunt de invizibile și de tăcute. Ca un cancer, care te lovește mut, distrugându-te într-o liniște lipsită de orice fărâmă de spectaculozitate.

De asta, ceea ce a făcut aseară muzicianul Zoli Toth, în Piaţa Festivalului Enescu, alături de Orchestra Silvestri condusă de Tiberiu Soare, e esențial: prin rezonanța percutantă a instrumentelor muzicale, aduce veriga lipsă din mesajul nostru către public: conferă spectaculozitatea necesară unui ansamblu de acțiuni legate de oameni și de copiii lor. Și astfel, le oferă mai multora șansa să facă și ei ceva. Ceva prin care să arate că le pasă.

Așa cum îi pasă lui Zoli Toth. Zoli le face bine celor din jur pentru că îi pasă. Iar facerea de bine nu e niciodată firească. Poate că ar trebui să fie, dar nu e. E un gest excepțional. Și aș vrea să ajung să trăiesc într-o lume care să vorbească despre facerea de bine cel puțin la fel de mult pe cât vorbește despre facerea de rău.