Tineri români și maghiari se implică împreună în proiecte sociale

Parteneriatul încheiat anul trecut cu organizația HUREKA din Tiszadob, Ungaria, pentru proiectul european Tineret în Acțiune,  a fost despre compararea procesului democratic între România și Ungaria. Tinerii din proiectele noastre au vorbit despre colaborarea dintre participanți și comunitate, municipalitate, autorități guvernamentale și organizații non-guvernamentale. Am ales 15 tineri între 15-24 ani și câte trei lideri de grup din fiecare țară. Am pus accentul pe categoria copiilor proveniți din sistemul de protecție a copilului și ne-am concentrat pe copiii instituționalizați. Participanți au fost tinerii din casele de tip familial din Baia Mare și Sighetu Marmației. După vizita în Ungaria, din luna aprilie, a venit rândul nostru să organizăm întâlnirea din Baia Mare. Timp de o săptămână, 30 de tineri din cele două țări au avut ocazia să se cunoască mai bine, să învețe lucruri noi despre ce ar trebui să însemne democrația și, nu în ultimul rând, să se distreze. În fiecare zi au purtat discuții teoretice în prima parte a zilei, iar în a doua jumătate au vizitat orașul, au întâlnit partenerii din cadrul International School of Transylvania, pe domnul Dan Onoriu iar domnul Dan Carpov le-a vorbit despre Consiliul Local al Tinerilor din Baia Mare.

Norbi, Doru, Andrei, Anamaria, Aurel, Claudiu, Matei , Iosif, Alina, Florentina, Dina, Adriana, Elena, Cristina și Mihai au luat parte la activități și ne-au reprezentat cu succes. Au abordat temele diverselor culturi în Europa, diversitatea, au discutat despre evenimente importante destinate tinerilor în Europa, despre societatea civilă, implicare, comunicare eficientă, incluziune activă a tinerilor europeni și oportunitățile pe care le au tinerii europeni.

Ce înseamnă să fii cetățean european? Identitatea, viața privată și familia, libertatea; diversitatea; incluziunea activă, drepturile copiilor și ale tinerilor, emigrarea tinerilor în statele europene, protecția tinerilor în Europa, siguranța pe internet - sunt câteva din subiectele abordate împreună de tinerii din cele două țări.

Tinerii au participat la programul Centrului de zi 22 Decembrie și s-au jucat cu copiii mai mici de acolo.  Dar au avut și timp liber să viziteze muzeele din Baia Mare, parcul municipal, centrul vechi Millenium. Și chiar dacă exista bariera de limbă, tinerii români și maghiari au avut parte de multă distracție, s-au legat prietenii, au cântat la chitară. A fost o săptămână pe cinste.

Romanian and Hungarian Youngsters Get Involved in Social Projects

For six months, 30 Romanian and Hungarian youngsters got together for project work, discussing ways of getting involved into changing their society and communities for the better. The democracy in Romania and in Hungary, what it should be about, leadership, child institutionalisation and children in state care were some of the issues discussed in 12 investigative sessions. After the visit in Hungary, it was our turn to organise a week in Baia Mare city. For a few days, the 30 youngsters learnt and talked about diversity, identitity, social inclusion, family, child rights and online safety. They played with the children in the Day Centre and visited museums and local attractions. In spite of the language barrier, they had a lot of fun and will keep in touch for further common project work. Somehow, they concluded they should be more involved into how and what goes on around them. And finally, this was the aim of the project.

Încă o instituție închisă! Încă două case familiale inaugurate în Teaca!

Pentru cei 24 de copii care de ieri trăiesc în cele două case de tip familial inaugurate în Teaca, județul Bistrița, începe o nouă viață. O viață trăită între oameni, într-un mediu familial, așa cum ar trebui să fie pentru orice copil. Alți șase copii au fost ajutați să se poată întoarce înapoi în familiile lor, iar pentru un grup de patru frați am achiziționat o căsuță de care se bucură alături de familia lor. Parteneriatul cu DGASPC Bistrița-Năsăud e deja vechi, iar instituția din Teaca e prima pe care o închidem împreună. Prin ceea ce am făcut împreună, toți copiii de acolo sunt, acum, în familii, sau în medii familiale, iar mulți alții nici măcar nu ajung să fie rupți de familiile lor, prin programul de prevenire a abandonului pe care-l derulăm în tot județul.

M-am bucurat mult să fiu părtaș la bucuria de ieri a copiilor!

One More Institution Closed! Two More Small Group Homes Innaugurated!

For the 24 children living since yesterday in the two family homes we opened in Teaca, Bistrita County, a new life begins! A life to live among people, in a family environment, as it should be for any child. Other six were helped to get back to their families, and a group of four siblings were helped to live in a small house, with their parents. The partnership with Bistrita County Council and Social Services is very good and this is the first institution to be closed, with more to go! By what we have done together, all the children who were in this institution are now in family environments, and many others are in their families, due to the prevention programme we run in the county.

I was glad to be part of the joy yesterday!

Cum își spală lumea păcatele cu un orfan luat acasă de Crăciun (sau cum să compromiți ideea de ”Crăciun”)

Ca pe niște saci de cartofi, copiii din sistemul de protecție, ”abandonații”, ”orfanii”, ”amărâții”, și mai știu eu cum li se spune - sunt dați în familii adevărate, preț de câteva zile (nu prea mult, să nu deranjeze). Ca și cum și-ai lua un costum de bal mascat de la o firmă specializată. Ca și cum pocăința s-ar face la normă. Ca și cum iertarea divină se câștigă cu un gest vremelnic și artificial. E un exercițiu de PR aparent bun, nu-i așa, folosim oportunitatea ca să readucem pe tapet, de data asta cu ceva bun, protecția copilului și felul în care noi, creștinește, ne gândim la cei mai puțin norocoși decât noi. Ce contează că nu știm exact unde-i dăm. Ce contează că ”orfanii” nu sunt întrebați dacă le convine, dacă înțeleg ce se întâmplă, dacă vor să plece două-trei zile, doar pentru a reveni ulterior în lumea lor , fără iubire și fără familie. E irelevant, nu-i așa, că, în toată povestea asta, cei câștigați sunt familiile care-și spală păcatele și conștiința luând un amărât acasă două-trei zile, sistemul de protecție, care-și face reclamă prin ziare și televiziuni gratis, sau oamenii de bine, dar ignoranți, cărora prea puțin le pasă să se informeze, să vadă ce tragedii nasc în sufletele copiilor , sub aparența unui gest caritabil și generos.

Pune-te și tu un pic în locul ”orfanilor”. Exiști într-o instituție, sau chiar și într-o casă de tip familial, alături de alți 100, 80, sau 12 copii. Tânjești după o familie adevărată, cu tată, cu mamă, cu bunică, cu unchi și mătuși. Nu-i ai și te-ai obișnuit deja cu gândul, dar te adaptezi la ce e în jurul tău, la colegi, la prieteni, cu care ai poate scandaluri, care probabil te umilesc, dar nu e nimic nou, asta-i viața. Ai câte trei oameni care se perindă prin viața ta în fiecare zi, unul dimineața, unul dupa-amiaza, altul seara și noaptea. Te-ai obișnuit și cu asta. Tot alții, nimic special, fără vreunul de care să te fi atașat, fără vreunul care să te iubească. Tânjești după ceea ce au alți copii, la școală, în oraș. Îi vezi cu mama, cu tata, cu bunicul, cu bunica, îmbrățișați, mângâiați, iubiți. Ai vrea și tu, dar știi că nu se poate. Te-ai obișnuit să fii singur și faci față, cumva. Apoi, vine Crăciunul. Și asistentul social, sau șeful de casă, sau directorul de orfelinat, te trimit la un domn și la o doamnă, o familie, care au copiii lor și care vor să te ia și pe tine câteva zile. Îți zâmbesc și se comportă frumos cu tine. Te pun cu ei la masă, vine și familia lărgită, toți te compătimesc și vorbesc cu tine. Sunt curioși să știe ce mai faci, care e viața ta, ce-ți place, ce nu-ți place. Mănânci tot felul de bunătăți, vezi un brad frumos împodobit și ai chiar și un cadou, cu numele tău, în seara de Crăciun. Te duci cu ei în vizită, la prietenii lor, te simți bine. Dormi într-o cameră cu copiii lor și începi să crezi că, de fapt, și tu meriți să trăiești așa în fiecare zi.

Vezi cum e micul-dejun în familie, îi vezi pe oamenii ăia mari cum își iubesc copiii și cât de frumos se comportă și cu tine. Timpul trece cumplit de repede. Nici nu-ți dai seama cum trec cele două-trei zile. Apoi, cu un cadou și cu o pungă plină de dulciuri și jucării, ești pus în mașină și ești predat înapoi, pe inventar, la orfelinat, sau la casa de tip familial. Și totul se termină și te trezești, ca dintr-un vis frumos, te izbești de o realitate cruntă, pe care o percepi mult mai pregnant acum, că vezi cu poate să fie de fapt viața asta, copilăria, acum, că vezi cât de fericiți și cât de iubiți sunt copiii normali. Și te înfurii, ești furios pe tine însuți, pentru că, dacă oamenii ăia te-au adus pur și simplu înapoi, dacă te-au abandonat și ei, dacă au plecat și nu mai vin înapoi niciodată, înseamnă că, nu-i așa, e ceva profund greșit cu tine, tu ești de vină. Nu ești suficient de bun. Nu ești suficient de cuminte. Nu ești suficient de frumos, de deștept. Adică, ai niște probleme foarte mari și toate sunt din cauza ta. Și nu meriți nimic. Își vine să-ți pui capăt zilelor. Îți piere pofta de viață și urăști Crăciunul.

Pentru că e timpul ăla al anului, când oamenii din jur îți mai reamintesc încă o dată că nu contezi, că ești nesemnificativ, că nu ai nimic special și că nu meriți să fii iubit. Pentru că, altfel, de ce te-ar aduce înapoi după două-trei zile, de ce s-ar duce fără să mai vină, fără să te mai bage în seamă, după ce s-au purtat atât de frumos cu tine un pic?

Prin drama asta trec cei mai mulți copii care au neșansa să fie abuzați și traumatizați prin programe de genul ”Ia-mă acasă de Crăciun”. Tot ei sunt batjocoriți și mai mult, tot ei sunt folosiți, ca de niște pahare de unică folosință. Folosite o dată, apoi aruncate. Ce contează că le aruncăm, atâta vreme cât ne-au folosit.