Încă o instituție închisă

Am închis ”Ghiocelul”, o instituție de tip vechi pentru copii cu nevoi speciale severe, împreună cu Direcția de Protecție a Copilului Bacău și cu Consiliul Județean. Peste 80 de copii și tineri sunt, acum, în case de tip familial și în asistență maternală. Viața lor e transformată în bine și felul în care-și duc viața e radical schimbat: vor fi între oameni și vor primi o îngrijire mai bună. De-a lungul timpului, am fost surprins să constat cât de mult progresează copiii, mai ales cei cu nevoi speciale, odată ce sunt plasați dintr-o instituție, într-o casă de tip familial. Parcă înfloresc, capătă demnitate, primesc mai multă atenție și devin importanți prin ei înșiși. Dintr-o dată, nevoile lor personale contează. Am văzut tineri care trăiau în lumea lor: jucându-se cu mâinile, nu puteau comunica vizual cu mine. Stăteau chirciți pe un scaun, cu picioarele și mâinile ghemuite , cu capul înghesuit între umeri, aplecat. Despre Mircea, unul dintre aceștia, nu credeam că va putea ajunge să vorbească vreodată, să poarte o discuție cu mine. M-am înșelat. La un an după mutarea dintr-o instituție într-o casă de tip familial, Mircea își face planuri să-și cumpere o mașină roșie. Îi place să spună și să asculte povești. Zâmbește mult și e pus pe glume. Parcă e alt om.Oare când vom scăpa o dată pentru totdeauna de blestemul acestor instituții? Puține lucruri pe lumea asta sunt mai dezumanizante decât acestea.