Tot mai mulți copii supraviețuiesc în mizerie

Ghetourile de la margini de orașe cresc pe zi ce trece. Numai Baia Mare are vreo șapte ”pungi de sărăcie”, după jargonul celor din serviciile sociale. Dacă inițial se vorbea de romi, cred că suntem în situația în care etnia nu mai are relevanță: tot mai mulți etnici români se regăsesc în ghetouri fără apă, fără electricitate, fără încălzire. Dacă intri aici, parcă mergi înapoi în Evul Mediu. Deși, cred că și atunci era mai curat. Copiii sunt negri de jeg, nu mai știi dacă sunt romi, români, unguri, ori sași. La urma urmelor, sunt copii. Și dacă tragem linia, vorbim despre oameni. Cheltuim din bugetul de stat miliarde de Euro pentru fel de fel de modernizări, dezvoltări, planuri de fezabilitate și alte teorii care costă sume astronomice. În timp ce problema asta umană, care ține de fundamentele civilizației și ale grijii față de omul de-aproape, e suspendată undeva între detașare, nepăsare, ignoranță și prejudecată.

Cu echivalentul a 20 de kilometri de autostradă, s-ar putea rezolva foarte multe din problemele sociale ale României. Și mii de copii ar înceta să mai supraviețuiască în condiții crâncene, pe care cei mai mulți nici nu ni le putem imagina. Ne uităm la televizor, la sărăcia cruntă a copiilor și a familiilor din Africa, din sudul Americii, din ghetourile din India. Ar fi mult mai simplu să dăm o raită la capăt de oraș, să le vedem pe toate astea ”live”.