De ce să nu punem sub copită organizațiile neguvernamentale, dacă putem?
Într-o lume normală, stânga politică susține libertatea organizațiilor neguvernamentale, dat fiind rolul social al acestora. Teoretic, coaliția de guvernământ, una declarativ social-democrată, ar trebui să aducă mai multă relaxare și susținere în societatea civilă și în ONG-uri, pentru că orice demers autentic social al acesteia poate fi susținut de societatea civilă și de ONG-uri.
La noi însă, realitatea e distorsionată, stânga declarată e o dreaptă mascată, iar autenticitatea se transformă în mascaradă. Cred că Franz Kafka și Eugen Ionescu ar avea multe surse de inspirație din absurdul în care ne scufundăm tot mai mult. Așa cum o mascaradă ridicolă e și iniţiativa legislativă pentru modificarea OG 26/2000 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, care a avut termen de adoptare tacită în 21 noiembrie, prin lipsă de cvorum. Proiectul a trecut, tacit de Senat și e pe drum, spre aprobare, la Camera Deputaților.
Inițiativă legislativă impune proceduri administrative elucubrante: ONG-urile să facă bine să publice semestrial, în Monitorul Oficial, rapoartele lor financiare. Altfel, autoritățile scot mitraliera și le sancționează cu suspendărea pentru o lună, iar apoi chiar cu blocarea activității. Așa le trebuie, dacă nu se conformează! Orice companie din țara asta depune un bilanț contabil anual. Nu și organizațiile neguvernamentale! Coaliția social-democrată consideră că se impune ca ONG-urile să publice nu mai puțin de trei rapoarte financiare oficiale anual. Măsura va descuraja susținerea cetățenilor pentru ONG-uri și cred că acesta e și unul dintre scopurile modificărilor la OG 26/2000, pentru că organizațiile neguvernamentale vor fi obligate să publice în Monitorul Oficial numele tuturor donatorilor, inclusiv ale donatorilor privați și persoane fizice.
Inițiativa legislativă nu mai include între organizațiile care pot primi statutul de utilitate publică pe acelea care sunt active în apărarea drepturilor omului, și nici pe cele care au profil civic. Vă e clar că, pe cale de consecință a acestui mod de gândire absurd, kafkian, nu mai pot avea statut de utilitate publică acele organizații care derulează activități politice "de orice natură". Deci, puterea nu vrea să fie criticată. Pumnul acesta, în gură vârât societății civile, prin sufocarea ONG-urilor, e scandalos și incredibil într-un stat membru al Uniunii Europene. Iar tratamentul acesta al ONG-urilor e discriminatoriu, în comparație cu partidele, cu companiile private sau de stat.
De curând a fost Ziua Universală a Copilului. Nu, nu le pasă nici Parlamentului, nici Camerei Deputaților. În România noastră, peste jumătate din copii supraviețuiesc în sărăcie. Mii de copii se culcă în fiecare seară cu stomacul gol. Zeci de mii de copii sunt în afara sistemului de educație. Dar cui îi pasă? Le pasă de libertatea de exprimare a organizațiilor neguvernamentale. Le pasă de banii pe care reușim să-i strângem. Asta e problema lor și cu asta se luptă.
Din păcate, România mea de astăzi e una a pumnului în gură. Una a lipsei de transparență și a copitei care zdrobește și puțina demnitate pe care o mai recuperează societatea civilă.
Soluția? E tot la ei. La coaliția social-democrată. Pot reveni. Pot anula modificările aduse OG 26/2000. Ca să avem cel puțin impresia că nu ne batem chiar cu morile de vânt.