Diavolul din detalii: Dezvoltarea infrastructurii de servicii sociale în paralel cu închiderea instituțiilor de tip vechi.

in , ,

Recomandările de mai jos sunt relevante pentru succesul reformei sistemului de protecție a copilului în România și finalizării procesului de dezinstituționalizare în țara noastră, cu precădere în contextul disponibilizării de fonduri structurale aferente cadrului financiar 2014 - 2020. Acestea reprezintă concluziile unui proces comprehensiv de consultări publice derulat de organizația noastră la nivel național pe tot parcursul anului 2014, la care au participat activ actorii principali din structurile de stat, dar și din societatea civilă, de la nivel local, județean și național.

Solicităm expres Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice ca, în cadrul Planului Operațional Regional, prin Ghidurile Aplicantului care vor permite dezvoltarea proiectelor de realizare a unor servicii sociale rezidențiale bazate pe comunitate și pe familie, în perspectiva procesului de dezinstituționalizare a sistemului de protecție a copilului în țara noastră - aceste recomandări să fie incluse cu caracter de condiționalitate în Ghidurile Aplicantului care sunt relevante pentru astfel de proiecte.

I. Recomandări relativ la Casele de tip familial:

  1. Număr de beneficiari – maxim 12 copii sau tineri.
  2. Dimensiune: e recomandat ca suprafața să fie de aproximativ 250 metri pătrați.
  3. Structură construcție (dormitoare, sufragerie, băi, spațiu pentru personal,etc.): pentru un grup de 10-12 copii, spațiul să fie împărțit după cum urmează:
  • 4 dormitoare (astfel încât să nu fie mai mult de 3 copii într-un dormitor)
  • cel puțin 2 băi
  • un spațiu de zi generos
  • o bucătărie.

Structura construcției să fie solidă și sigură și de așa natură încât să permită accesul și mișcarea nestingherită a copiilor: dacă grupul de copii are nevoi speciale de natură fizică, construcția să fie doar pe un nivel construit. În plus, casa de tip familial să aibă o curte suficient de mare pentru a permite spațiu de joacă și activități de exterior pentru copii. E recomandat ca structura clădirii să includă un spațiu delimitat pentru personal (baie, zonă de depozitare bunuri personale, dosare, medicamente).

  1. Amplasament – integrare în comunitate. Casa de tip familial să fie aproape de forme permanente de mijloace de transport în comun care funcționează cu regularitate. Casa să fie amplasată în interiorul comunității, pe o stradă obișnuită, între alte clădiri similare, cu vecini tipici. Proprietatea să aibă fie acces la utilități, fie posibilitatea de a organiza utilitățile fără dificultăți. Casa va avea acces la servicii medicale ușor accesibile, la servicii educaționale adecvate nevoilor grupului de copii, la școală, la locațiile tipice dintr-o comunitate.
  2. La organizarea structurii grupului de copii din CTF, se va ține seama de următoarele principii:
  • grupurile de frați să locuiască împreună
  • proveniența copiilor să fie din comunitatea unde este construită casa, sau suficient de aproape, pentru a facilita reluarea și menținerea contactului cu familia
  • nivelul de nevoi speciale, astfel încât să nu existe riscuri legate de siguranța copiilor și să se țină cont de potrivirea grupului de copii/tineri pornind de la potrivirea profilului lor psihologic
  • nevoile educaționale și medicale ale copiilor.
  1. Atmosfera din CTF. Scopul principal să fie acela de a replica o atmosferă cât mai apropiată de cea dintr-o familie obișnuită, tipică pentru o casă familială, să emane căldură și intimitate, cu accent pus pe dorințele copiilor privind amenajarea camerelor, colegii de cameră, mobilierul. Mișcarea în casă să nu fie restricționată pentru copii în nici una dintre încăperi, inclusiv bucătărie sau cămara de alimente și să ofere intimitate pentru baie și dormitor. Atmosfera de casă familială să nu fie afectată de semne și practici tipice clădirilor instituționale: signalistică hipertrofiată pentru ieșire în caz de incendiu, tabele și însemne PSI, stingătoare puse la loc vizibil, circuit alimentar, acces restricționat pentru copii în bucătărie.
  2. Patrimoniu – Casele să fie păstrate/transferate în patrimoniul administrației locale/județene responsabile legal de tipul de serviciu social rezidențial respectiv, pentru a garanta păstrarea destinației lor, atâta vreme cât acest lucru se dovedește necesar.
  3. Recomandările de mai sus se aplică tuturor copiilor/tinerilor, fie aceștia cu sau fără nevoi dizabilități.

II. Recomandări relativ la Apartamente de tip familial:

  1. Număr de beneficiari – maxim 6 copii sau tineri.
  2. Apartamentul de tip familial să aibă aproximativ 80 mp.
  3. Structură apartament (dormitoare, sufragerie, băi, spațiu pentru personal,etc.) pentru un grup de 6 copii, spațiul să fie împărțit după cum urmează:
  • 3 dormitoare (astfel încât să nu fie mai mult de 2 copii într-un dormitor)
  • cel puțin 2 băi
  • o cameră de zi
  • o bucătărie

Structura construcției să fie solidă și sigură. De asemenea, structura clădirii să fie de așa natură încât să permită accesul și mișcarea nestingherită a copiilor în condiții de siguranță. În plus, apartamentul de tip familial să aibă o curte suficient de mare pentru a permite spațiu de joacă și activități de exterior pentru un număr mare de copii. E recomandat ca structura clădirii să includă un spațiu delimitat pentru personal (baie, zonă de depozitare bunuri personale, dosare, medicamente, etc.)

  1. Amplasament – integrare în comunitate. Apartamentul de tip familial (ATF) să fie aproape de forme permanente de mijloace de transport în comun care funcționează cu regularitate. Apartamentul să fie amplasat în interiorul comunității, pe o stradă obișnuită, într-un bloc de apartamente tipic, situat între alte clădiri similare, cu vecini tipici. Apartamentul trebuie să aibă acces la servicii medicale ușor accesibile, la servicii educaționale adecvate nevoilor grupului de copii.
  2. Structura grupului de copii din ATF. Structura grupului de copii să țină seama de:
  • grupurile de frați care ar putea locui împreună.
  • proveniența copiilor să fie din comunitatea unde este construită casa, sau suficient de aproape pentru a facilita reluarea și menținerea contactului cu familia.
  • nivelul de nevoi speciale, astfel încât să nu existe riscuri legate de siguranța copiilor.
  • tipul de nevoi speciale ale copiilor astfel încât să fie posibil accesul nestingherit în și din blocul de apartamente, fără ajutor.
  • nevoile educaționale și medicale ale copiilor.
  1. Atmosfera din ATF. Scopul principal e acela de a replica o atmosferă familială, de intimitate și de căldură, tipică unei locuințe din comunitate, cu accent pus pe dorințele copiilor privind amenajarea camerelor, colegii de cameră, mobilierul. Mișcarea în apartament să nu fie restriționată pentru copii în nici una dintre încăperi și să ofere intimitate pentru baie și dormitor. Atmosfera să nu fie afectată de semne și practici tipice clădirilor instituționale: signalistica hipertrofiată de ieșire în caz de incendiu, tabele și însemne PSI, stingătoare puse la loc vizibil, circuit alimentar, acces restricționat pentru copii în bucătărie.
  2. Patrimoniul – Apartamentele să fie păstrate/transferate în patrimoniul administrației locale/județene responsabile legal de tipul de serviciu social rezidențial respectiv, pentru a garanta păstrarea destinației lor, atâta vreme cât acest lucru se dovedește necesar.
  3. Interzicerea redenumirii și recompartimentării centrelor de plasament, ca pretext de dezvoltare de ATF. Astfel, nu vor fi sub nici o formă aprobate proiectele care au ca obiect recompartimentarea centrelor de plasament în așa-zise ”apartamente”, fiindcă ele nu au cum să replice atmosfera de tip familial, condițiile de trai din comunitate, sau relațiile interumane necesare pentru crearea unui context cât mai apropiat de cel familial.

Recomandările de mai sus se aplică tuturor copiilor/tinerilor, fie aceștia cu sau fără nevoi dizabilități.

Being a Child in Today's Greece

in , ,

We put together a Call to Action, with Eurochild, and Roots Research Centre. The essence of it is here: "Over the last 5 years, living standards throughout Greece have plummeted. Unemployment, wage cuts, welfare and pension cuts have taken an enormous toll on the Greek population. Migrants, refugees, Roma, unaccompanied children, face particular hardship in a system with few if any safety nets for the most vulnerable.

In this context it might be asked why prioritise child protection reforms? The authors of this policy position argue that as the Greek authorities map out the road to long-term recovery, several key steps to reform the child protection and care system should be taken as a matter of priority. These reforms are vital, not only for Greece to comply with its human rights obligations, but also because they make economic sense and will build a more solid basis for recovery.

This call to action comprises three main elements:

  1. Elimination of old-type institutions for children and transition towards a system based on family-based alternatives (e.g. foster care) and family-like residential care;
  2. Increased, effectiveness and efficiency of prevention services to avoid institutionalisation, including through national legislation and policy reform;
  3. Provision of support to young people leaving the child protection system, according to individual needs, including through social housing and employment.

In August 2012, the Committee on the Rights of the Child expressed concern regarding the impact of the current economic hardship on families. Children may increasingly be deprived of their family environment and placed in institutional care, accentuating an already existing tendency. The Committee recommended that the Greek State puts in place measures to prevent further degeneration of this trend, by improving understanding of parental responsibilities, providing all forms of support to families to strengthen their parenting capacities, and identifying alternative family care options for children when necessary.

In June 2015, the 9th European Forum on the rights of the child, held in Brussels, recommended the need for integrated child protection systems where all duty-bearers (namely the state authorities represented by law enforcement, judicial authorities, immigration authorities, social services, child protection agencies) and system components (such as laws, policies, resources, procedures, processes, sub-systems) work together across sectors and agencies sharing responsibilities to form a protective and empowering environment for all children.

While the responsibility for the protection and promotion of children’s rights lies primarily with the State, the concerted action of non-governmental organisations is essential to assist the government so that children in danger of separation from their families are supported to stay with their parents and those already in the special protection of the State are cared for in family- and community- based settings.

We call on the Hellenic Government to take action in embarking on a nation-wide reform of the child protection and care system, aiming to eradicate child institutionalisation and to prevent the unnecessary separation of children from their families.

We call on the civil society organisations to support this call to action, by endorsing and promoting it."

In the meantime, politicians fight over pride and costs. As always, it is children and families who take the blows in their faces. Hopefully, this Call to Action is going to help a bit in putting some priorities straight.