Adolescente care ajung sa se vândă

Dacă ai 13 ani, dacă ai crescut într-o familie dezbinată, dacă ai trăit lângă o mamă ce-și folosea corpul pe post de marfă - ce poți învăța despre lumea din jurul tău? Ajungi într-un centru de primire urgență, găsești înțelegere și oameni care să te îngrijească: aproape că uiți ce ai trăit până atunci. Dar o viață de om, obiceiurile și trăirile care fac parte din tine nu dispar cu una cu două. Ajungi apoi într-o casă de copii, unde ai un om pe schimb, care îngrijește 12 copii. Printr-un concurs de împrejurări, se află că adolescenta are moravuri foarte ușoare. Cine se întreabă de ce? Se vede doar că ”direcția de protecție a copilului” nu a fost suficient de vigilentă. Cum să fii vigilentă tu, ”Direcția”, când tânăra a crescut în abuz emoțional, în abuz sexual, într-un mediu viciat, dar cui i-a păsat de asta? Atâta vreme cât copiii sunt în umbra ușii de la intrarea în locuința ”părinților”, nimănui nu-i pasă ce se petrece acolo, câte drame se consumă, câți copii sunt folosiți, exploatați pentru cerșit, sau obișnuiți cu vulgaritatea sexului în promiscuitatea unei locuințe prea mici, ca să ofere luxul unui perete ce ar separa o cameră de alta. Și atunci, cresc, considerând cele de mai sus drept normalitatea existenței proprii. Și noi, comunitatea, ne mirăm și ne înfiorăm atunci când se sparge buba și arătăm cu degetul spre ”Direcția Copilului”. De parcă o direcție le rezolvă pe toate, când nu ai voie să ai angajați, când ți-e interzis să pui un alt om în locul unuia care pleacă, gonit de umilința unui salar lunar cât o alocație socială.

Da, tânăra de care vorbim aici e o victimă. O victimă a unei societăți bolnave, din care cu toții facem parte și pe care o tolerăm ridicând din umeri. Pentru că, întotdeauna, alții sunt de vină pentru dramele ce se consumă în jurul nostru și pentru că trebuie să găsim niște țapi ispășitori. În tot acest timp, alte tinere, alte destine, sunt măcinate în mașina de tocat a unui sistem bolnav, care protejează orice altceva, dar nu copiii.

Young Girls Who Get to Sell Themselves

If you are 13, if you grow up in a divided family, if you live close to a mother who uses her body as merchandise - what can you learn about the world around you? If you get into a children"s home, maybe you forget some of your tormented past. But a lifetime, the habits, the memories remain. Then, so it happens that the young girl shows to be easy going. She uses her body herself, she sells herself. Who wonders why? All you see is the childcare system unable to look after the young girl. How can you be careful, when the girl grew up in emotional and sexual abuse, in a sick environment - but who cared about that? As long as the children are behind doors, with "parents", nobody cares what happens in there, how much drama there is, how much children are used, exploited, for begging, or used to the promiscuity of to small an appartment  to offer the luxury of a wall separating one room from the other.

And then, they grow up considering such promiscuity as normality. We, the community, are amazed and shocked when things come out in the open, and we throw guilt on the "Childcare system". Like a childcare system could sort out everything, when you are not allowed to hire staff, when staff leave, humiliated with a monthly income equal to a social care benefit.

Yes, the young girl is a victim.A victim of a sick society, we are all part of. A society we tolerate, shrugging our shoulders. Others are to be blamed for the drama taking place around us. We have to find scape-goats. In all this time, other young girls, other destinies, are tormented in the trencher of a sick system, protecting anything else, but children.

De ce sunt aduși copiii în instituții? Părerea mamelor

De cele mai multe ori, judecăm părinții copiilor care ajung în instituții. Dacă e vorba de bebeluși, cu atât mai mult. E ușor să vorbim de abandon, de părăsire, de nesimțirea mamelor. Putem chiar să le spunem oameni fără suflet. De prea puține ori aflăm resorturile efective care duc la separarea copiilor de părinții lor. Mai ales separarea de mame, în secții de maternitate, imediat după naștere. Lipsa de asistenți sociali în fiecare secție de maternitate duce la ignorarea problemelor majore de depresie, întâlnite de cele mai multe dintre mame, cu precădere de cele sărace, sau fără ajutorul familiei. Lipsa de asistenți medicali în comunitate, care să poarte conversații din timp cu femeile însărcinate, duce la ignorarea acelor situații de sărăcie, de singurătate, sau de vulnerabilitate accentuată, care sunt simptomatice pentru mamele pe cale să ajungă fără copiii pe care i-au născut.

Mamele disperate ajung să fie separate de copiii lor din cauza incapacității de sprijin a sistemului de protecție socială, din cauza absenței pârghiilor de sprijin prompt. Dacă o asistentă medicală ar trage un semnal de alarmă în privința unei tinere pe cale să nască și a limitărilor materiale/psihologice/familiale, multe nenorociri ar fi ocolite. Mulți bebeluși ar rămâne alături de mamele lor. Pentru că depresia de după naștere, precum și refacerea legăturilor cu familiile proprii - ar fi rezolvate prin sprijinul celor în măsură să facă asta.

Cred că, de cele mai multe ori, mamele nu vor să-și lase copiii altora. Dar disperarea, sărăcia și lipsa de sprijin din partea celor din jur le fac să presupună că oricine, în afară de ele însele, pot să îngrijească mai bine pruncul pe care l-au născut. Oare ce coșmar mai mare decât ăsta, pentru un părinte?

Why Are Babies Brought to Institutions? Mothers" Opinions

Too many times, we judge the parents of the children who end up in institutions. If it is about babies, even worse. It is easy to talk about abandonment, about mothers" carelessness. Very few times do we find out the real triggers leading to child separation from parents. Especially from mothers, in maternity wards, right after birth. The lack of social workers in each maternity section, leads to ignoring major issues of depression, to be found with many mothers, especially those who are poor, or without the support of the family.  The lack of community nurses, who could talk to pregnant women in time, noticing their poverty, loneliness, or vulnerability (symptoms for mothers about to leave their babies)

Desperate mothers are separated from their children due to the incapacity of the social protection system to support them, due to the absence of support levers. If a nurse pulls an alarm signal about a young pregnant woman and her material/psychological/family limitations, many misfortunes would be avoided. Many babies could stay with their mothers. Because post-partum depression, as well as sorting out family problems - could be tackled by the support of those whose role is exactly that of doing this.

I believe that, in most situations, mothers do not want to leave their children to other people. But desperation, poverty and the lack of support make them suppose that everybody, other than themselves, could look after the child they gave birth to in a better way. What greater nightmare for a parent?

We Have Social Services. We Lack Managers

Overall, we have 1,205 social services in the childcare system in Romania. There should be 1,205 managers and, of these, 300 should be medium-level managers, only on services. In other departments and in public social care systems, there are another 3,000 managers nationally. Alltogether, they manage about 60,000 employees, without any specific management training. No wonder that the employees lack motivation, or that priorities are confusing. Without a management structure, without pragmatic strategies, which should be child-focused, the childcare system remains as a machinery to mince childhoods. In spite of all good intentions. Because other things are more important than children, families, or youngsters: be them buildings, accounting systems, politics or inventory lists, these are currently the "priorities" of the childcare system. And many of these priorities can be set straight, many values can be targeted to children and families, if the managers, this resistance structure of the childcare system,  would be prepared and trained to do management, not just to set water on fire, from one day to the other.