Case de tip familial luate drept instituții pentru copii
Tot aud despre solicitări absurde venite din parte autorităților statului, cu privire la autorizările necesare pentru casele de tip familial pentru copii, dezvoltate ca alternativă la vechile instituții. De exemplu, autoritatea pentru prevenirea și stingerea incendiilor solicită opt stingătoare într-o singură casă de tip familial. Sau, Inspecția Socială solicită case de 350 de metri pătrați, acolo unde o casă de 200 de metri pătrați ar fi mai mult decât suficientă. Sau exemplul prin care copiilor le este interzis să-și pună poze personale deasupra paturilor lor, pentru că ”murdăresc” tencuiala peretelui... Rigidități, precum impunerea a trei chiuvete într-o bucătărie, sau a două WC-uri într-o singură baie - sunt încă imperative în obținerea unor autorizări relevante pentru buna funcționare a serviciilor de tip familial pentru copii. Din nefericire, toate astea demonstrează o lipsă de înțelegere a ceea ce înseamnă schimbarea reală în sistemul de protecție a copilului. Pur și simplu modificarea numelui din ”instituție” în ”casă de tip familial” nu înseamnă nimic, dacă schimbarea aceasta nu e susținută de o schimbare de mentalitate. Atâta vreme cât autoritatea de prevenire și stingere a incendiilor și inspecția socială vor pretinde medii de tip instituțional, nu va avea loc o transformare reală, sistemică, în arhitectura serviciilor sociale.
Casele de tip familial trebuie să fie, în primul rând, case. Dacă le transformăm în mini-instituții, nu obținem mare lucru din această transformare, ci un efect negativ profund asupra copiilor care locuiesc acolo. Pentru că, acasă, nu avem expuse opt stingătoare de incendii, nici nu avem trei chiuvete într-o bucătărie, nici două WC-uri într-o baie. Pentru că toate astea contravin puternic oricărei concepții de intimitate a copiilor. O casă e ”acasă” pentru că ne oferă sentimentul de căldură pe care doar acolo îl putem avea. Dacă o faci prea mare, prea aglomerată de stingătoare, de plăci pe uși, de plăci deasupra ușilor, de chiuvete și de pereți goliți de pozele personale ale copiilor - atunci o poți foarte ușor schimba într-un mediu asemănător celui dintr-o instituție.
O schimbare nu e sustenabilă,decât în măsura în care devine o schimbare de mentalitate în sistem. Iar, ca în multe alte situații, sistemul e format din oamenii care-l alcătuiesc.