Mamă ucisă de partener, șase copii rămân la bunică
E una dintre dramele de care ne lovim des. Șase copii rămân pe drumuri. Mama e pradă violenței domestice. Noroc cu bunica. Dar și aici, e nevoie de acoperirea taxelor restante, care însumează aproximativ 9.000 lei. Fără plată, bunica ajunge pe stradă ea însăși, în scurtă vreme. Așa că, la propunerea direcției de protecție a copilului, achităm taxele restante, iar copiii pot rămâne alături de bunică, în apartamentul ei. Altfel, toți copiii ajung în instituții, sau în centrele rezidențiale din sistemul de stat. Iar statul plătește în jur de 2.000 de lei pe lună per copil. Adică vreo 12.000 lei pe lună pentru toți șase. Și ar rămâne în sistem ani de zile, cu suma plătită de stat - multiplicată exponențial. Nu ar fi mult mai ușor pentru toată lumea să avem o legislație care să permită serviciilor publice specializate în protecția copilului investiția în prevenirea separării copiilor de familie? În primul rând, am evita trauma suferită de copiii care ajung în instituții, cărora parcă nu le e de ajuns lovitura cruntă a separării de părinți. Pe lângă evitarea unor cheltuieli foarte mari, rezultate din lipsa de acțiune proactivă și din absența metodologiei și a legislației care să permită prevenirea separării copilului de familie.
Oricum, copiii rămân alături de bunică, în familie. Dar problema de esență rămâne: până când nu avem o lege care să permită autorităților statului să cheltuiască bani pentru prevenirea abandonului, foarte mulți copii vor intra în sistemul de protecție, cu consecințe dramatice asupra copilăriei lor în primul rând, dar și asupra bugetului de stat.