Finanțări UE pentru închiderea instituțiilor

În contextul actual, nu există finanțare disponibilă de la Uniunea Europeană, prin fondurile structurale, pentru crearea de servicii alternative de tip familial. În consecință, nu există sprijin pentru închiderea instituțiilor vechi pentru copii, sau pentru dezvoltarea de case de tip familial care să înlocuiască instituțiile. De vreme de Uniunea Europeană e o sursă puternică de finanțare, ar putea genera o creștere extraordinară a ritmului de dezvoltare pentru infrastructura necesară a serviciilor rezidențiale de tip familial și, astfel, s-ar putea avansa agenda închiderii instituțiilor din sistemul de protecție din România.

Nu e încă nici o structură de lobby existentă pentru acest demers. Vrem să inițiem obiectivul acesta și să prioritizăm agenda închiderii instituțiilor în țara noastră. În concordanță cu viziunea noastră, România ar putea fi o țară fără instituții vechi pentru copii, până în 2020, pe baza unui efort semnificativ în următorii cinci ani (până în 2015), dacă Uniunea Europeană ar permite finanțarea prin fonduri structurale a dezinstituționalizării. Face sens: de vreme ce suntem una din țările care a avut peste 100.000 copii în instituții cu niște ani în urmă și acum având aproape 11.000 de copii în 256 de instituții, România poate beneficia de închiderea definitivă a problemei instituțiilor pentru copii. Ar fi prima țară din sud-estul Europei care să  dovedească faptul că modelul serviciilor de tip familial funcționează, iar alte țări ar putea urma acest exemplu.

Trebuie să le oferim și copiilor din grija statului șansa să-și trăiască și ei copilăria așa cum fac toți copiii: în mijlocul unei familii.

Securing EU Funding for Closing Institutions

In the current context, there is no funding available from the European Union, through structural funding, for the creation of alternative, family-based services. In consequence, there is no support to close down the old-style institutions, or to develop family type homes which could replace institutions. As the EU is a strong source of funding, it could boost the development of the necessary infrastructure of family-based residential services, and therefore push the agenda for the de-institutionalisation of the childcare system in Romania. There is no structure in place to lobby for such a development. We aim to work on this issue and push the agenda for the closure of institutions in our country. According to our vision, Romania could be an institution-free country by 2020, with a big push in the next five years (by 2015), if the EU would allow structural funding to this objective, as well. It would make sense: having been one of the countries to shelter more than 100,000 children in institutions some years ago, and still having nearly 11,000 institutionalised kids as we speak, in 256 institutions, Romania could benefit from ending institutionalisation altogether. It could be the first countr

Case de tip familial luate drept instituții pentru copii

Tot aud despre solicitări absurde venite din parte autorităților statului, cu privire la autorizările necesare pentru casele de tip familial pentru copii, dezvoltate ca alternativă la vechile instituții. De exemplu, autoritatea pentru prevenirea și stingerea incendiilor  solicită opt stingătoare într-o singură casă de tip familial. Sau, Inspecția Socială solicită case de 350 de metri pătrați, acolo unde o casă de 200 de metri pătrați ar fi mai mult decât suficientă. Sau exemplul prin care copiilor le este interzis să-și pună poze personale deasupra paturilor lor, pentru că ”murdăresc” tencuiala peretelui... Rigidități, precum impunerea a trei chiuvete într-o bucătărie, sau a două WC-uri într-o singură baie - sunt încă imperative în obținerea unor autorizări relevante pentru buna funcționare a serviciilor de tip familial pentru copii. Din nefericire, toate astea demonstrează o lipsă de înțelegere a ceea ce înseamnă schimbarea reală în sistemul de protecție a copilului. Pur și simplu modificarea numelui din ”instituție” în ”casă de tip familial” nu înseamnă nimic, dacă schimbarea aceasta nu e susținută de o schimbare de mentalitate. Atâta vreme cât autoritatea de prevenire  și stingere a incendiilor și inspecția socială vor pretinde medii de tip instituțional, nu va avea loc o transformare reală, sistemică, în arhitectura serviciilor sociale.

Casele de tip familial trebuie să fie, în primul rând, case. Dacă le transformăm în mini-instituții, nu obținem mare lucru din această transformare, ci un efect negativ profund asupra copiilor care locuiesc acolo. Pentru că, acasă, nu avem expuse opt stingătoare de incendii, nici nu avem trei chiuvete într-o bucătărie, nici două WC-uri într-o baie. Pentru că toate astea contravin puternic oricărei concepții de intimitate a copiilor. O casă e ”acasă” pentru că ne oferă sentimentul de căldură pe care doar acolo îl putem avea. Dacă o faci prea mare, prea aglomerată de stingătoare, de plăci pe uși, de plăci deasupra ușilor, de chiuvete și de pereți goliți de pozele personale ale copiilor - atunci o poți foarte ușor schimba într-un mediu asemănător celui dintr-o instituție.

O schimbare nu e sustenabilă,decât în măsura în care devine o schimbare de mentalitate în sistem. Iar, ca în multe alte situații, sistemul e format din oamenii care-l alcătuiesc.

Small Family Homes Taken for Children"s Institutions

I keep hearing about absurd requests from the state authorities with regard to the permits necessary for small group homes for children, developed as an alternative to the old, state institutions. For instance, the Fire Authority requires eight fire extinguishers in one house. Or the newly developed Social Inspection, which requests 350 square meter large houses, where a 200 square meter one would be more than enough. Another one is about the interdiction of placing children"s personal photos above their beds, as it "spoils" the wall plastering... Rigidities such as having three sinks in a kitchen, as well as two closets in one bathroom - are still imperatives in obtaining relevant permits for the running of family-based services for children. Unfortunately, these aspects show a lack of understanding of what real change is about in a childcare system. Just changing the name from "institution" to "small family home" means nothing, if this is not sustained by a change of mentalities. As long as there are fire authorities and social inspection services requiring institution-like environments, there is not going to be a real, systemic transformation in the design of social services.

The small family homes should be homes, to start with. If we are to turn these into mini-institutions, then we would obtain little from this transformation, with a deeply negative effect upon the children who live in these places. A home will never expose eight fire extinguishers, or three sinks in a kitchen, or two closets in a bathroom. Because these strongly contradict any conception of privacy for children. A home is a home because it gives you the feeling of warmth only a home can give. If you make it too big, too stuffed with fire extinguishers, plaques on the doors, plaques above the doors, loads of sinks, empty walls, lacking children"s personal photos, you can turn it into an institution-like environment.

A change is not sustainable unless it also becomes a mentality change for the system itself. However, as in many other situations, the system actually means the people who make it.

Securing Finance from the State for Existing Services

There is an open discussion in the NGO environment on the way in which the Romanian state authorities actually pay for children"s services, or not, once they are taken over from non-governmental organisations. Some NGOs face problems in securing finance for existing services, once the services are to be transferred to the state. Having developed more than 100 alternative, family-based services, we cannot say the state does not honour its responsibilities, once taken by means of a formal contract. I guess the situation would be different, had we not developed services in partnership with the state authorities. One should not expect a third party (in this case, the state) to take over one"s financial obligations, unless there is a formal contract at the basis of such an expectation. That is, if you decide to create services as a private organisation, without any understanding with childcare authorities, then it is you who should bear the burden of running the service. And, when you cannot continue financing the service, you cannot expect anybody to take over your service, just because you think this would be a good idea. If this is the way you want to go, then you should go this way from the very beginning. Otherwise, you should not blame anybody else for not wanting to take on the burden of  your projects. The rules are set at the beginning of the game, and not during the game. It is a common sense principle. So far, once we have designed a contract with the state, it was also observed by the state, and the services developed (small family homes, day centres, mother and baby units, emergency reception centres, foster care networks) continue to exist. Children and families benefit from them.