Încă o instituție pentru copii din Mureș va fi închisă

Zau de Câmpie e un loc de supraviețuire pentru copiii din grija statului. Instituția e în proces de închidere, în parteneriatul dintre Direcția de Protecție a Copilului Mureș și HHC România. Când am inițiat proiectul, erau 70 de copii în instituție. Acum, au mai rămas 33. Până la Crăciun, toți vor fi plasați fie într-o familie adevărată, fie într-o casă de tip familial. Mulți copii s-au întors acasă, la familiile lor, ajutați de noi. Alții, au fost sprijiniți să devină independenți. Am fost surprins în mod deosebit de povestea unei tinere din instituție, Anna, care și-a luat un masterat în istorie cu nota 10. Acum, vrea să se înscrie la un doctorat în arheologie. O tânără excepțională, care poate fi un exemplu foarte bun pentru alți copii din sistemul de protecție. Anna e o inspirație pentru mine, prin ceea ce a realizat, ținând cont de greutățile prin care a trecut.

Legat de proiect, am pornit un program de prevenire a abandonului, sprijinind copiii să rămână alături de părinții lor. Acesta va continua și după închiderea instituției, pentru că e foarte folositor familiilor vulnerabile.

Proiectul e un parteneriat real. E implicată și fudația Buckner, care a dezvoltat servicii familiale în județ și a luat în grijă și opt copii din instituția Zau de Câmpie. Direcția de Protecție a Copilului Mureș și-au folosit resursele proprii la maximum, plasând câțiva copii din instituție în serviciile familiale existente.

Formarea profesională e esențială. Personalul care lucrează cu copii și familii vulnerabile trebuie pregătit, să poată lucra cât mai bine cu aceștia. Prin formare, cunoaștem oamenii care lucrează cu copiii, le clarificăm dilemele, dar și învățăm de la ei multe.

Mă bucur că Mureș e foarte aproape să devină un județ fără instituții pentru copii!

One More Institution to be Closed in Mures County

Zau de Campie is a survival place for children in state care. The institution is in process of being closed, in a partnership between Mures Social Services and HHC Romania. When we started the partnership, there were 70 institutionalized children. Now, there are 33 left. These kids will also be placed either in a real family, or in a family home, by Christmas this year. Many children got back home, to their own families, helped by us. Others, have been supported to become independent. I was particularly surprised at the story of a young girl, Anna, who got a Master"s degree with the highest mark, and now she wants to work on a doctorate in archaeology. An exceptional young girl, who can be such a good example for other children in state care. Given what she has been through, she is an inspiration to me. Linked to this closure project, we initialised a prevention programme, to support children stay with their parents, to prevent them getting into state care. This programme will continue after the institution closure, as it proves very useful for vulnerable families.

Being a real partnership, this project involved another foundation, called Buckner. They developed family services and took in care eight of the children in Zau institution. Mures Social Services also used their resources to a maximum, placing a few kids into their existing family services.

Training is vital. The staff who work with vulnerable children and families should be prepared to the maximum to respond positively to their needs. By doing this work as well, we get to know the members of staff and respond to their doubts, and learn from them as well.

I am happy that Mures is closer to becoming an institution-free county.

Dependența de sistemul social

Tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului se acomodează greu la viața independentă. După zeci de ani petrecuți în instituții, după ani și ani de dependență de sistem, le e foarte dificil să se descurce singuri. Nici nu e de mirare. Cresc, fără să învețe cum să-și facă de mâncare. Fără acces la viața de familie, nu au cum să poată aprecia valoarea unui loc de muncă - și ne mirăm că dau cu piciorul unui loc de muncă fără să stea prea mult pe gânduri. Dacă nu-ți vezi mama și tatăl venind de la servici, în fiecare zi, drămuind banii de la o lună la alta, nu ai cum să înțelegi că trebuie să economisești salariul până-l primești pe următorul. Dacă nu-ți vezi părinții mergând la lucru, în ciuda bolilor, a slăbiciunilor sau a greutăților, nu ai cum să pricepi că slujba e extrem de importantă și că nu e deloc bine să-i dai cu piciorul, pentru că te simți obosit și nu prea ai chef să te trezești dimineața. Tinerii care ies din instituții nu prea știu nici cum să-și composteze un bilet de autobuz. N-au circulat cu autobuzul și nu știu cum e asta. Atât de simple sunt deprinderile de viață independentă pe care nu le au. Pe care sistemul nu le-a putut oferi. De multe ori, am văzut tineri care au abandonat un loc de muncă pentru că amicii le-au spus că nu primesc un salar suficient de mare, sau tineri care și-au cheltuit un salariu întreg după munca de-o lună, pe un telefon mobil șmecher. Angajatorii sunt reticenți, nu mai vor să-i angajeze și, de aici, începe un cerc vicios din care asistații de ieri rămân asistații de mâine, prin prestații sociale și forme diverse de sprijin social.

Când părăsesc instituțiile, nici nu au unde se duce. Fără familie, fără o rețea de prieteni, de cunoștințe - le e aproape imposibil să se descurce. Pentru un tânăr obișnuit, părinții, familia, prietenii sunt sprijin și resurse atunci când încearcă să-și pună viața pe picioare. Mulți dintre noi, am avut noroc cu părinții, cu bunicii, cu cei din cercul nostru, care ne-au oferit ajutor atunci când am avut nevoie.

Tinerilor care ies din sistemul de protecție a copilului, nimeni nu le oferă nici un sprijin. Sunt în aer, la propriu. Fără adăpost, fără familie, fără deprinderile pe care ți le dă viața de familie. Așa că, atunci când reușesc, e cu atât mai uimitor. O fac pe picioarele lor, cu mâinile lor, prin ei înșiși. Sunt ei împotriva lumii. Iar atunci când nu reușesc, asta nu ar trebui să mire pe nimeni. E normal să nu reușească. E aproape anormal să reușească.

Și de asta, protecția  copilului în România trebuie bazată pe familie, pe mediul familial, iar copiii trebuie priviți împreună cu părinții lor. Pe bazele astea, putem crea premisele unui sistem din care cei asistați social să mai și iasă, nu doar să rămână asistați la nesfârșit.

The Dependency on the Social System

The youngsters who leave the childcare system hardly adjust to independent living. After tens of years spent in institutions, after years and years of dependency on the system, it is very difficult for them to manage on their own. We should not be surprised. They grow up, without learning how to cook for themselves. Without access to family life, they cannot appreciate the value of a job - and we are surprised when they abandon a job without too much thinking. If you do not see your mother and father coming back from work, every day, carefully spending money from one month to another, you cannot understand you need to save your income until the next one comes. If you do not see your parents going to work, in spite of disease, weakness or inconveniences, you cannot grasp it that work is extremely important and it is not good at all to leave it just because you feel tired, or because you do not want to wake up in the morning. The youngsters who leave institutions do not know how to use a bus ticket. They had not traveled by bus, so they do not know how this is. So simple are the independent living skills they do not have. The skills the system could not offer. Many times, I have seen youngsters abandon a job because their friends told them the salary is small, or youngsters who spent their whole salary on a smart mobile telephone. Employers get more and more reticent, they refuse to employ them any longer, and this is where a vicious circle starts, and yesterday"s institutionalised children become tomorrow"s assisted young adults, by means of social allowances and diverse types of social aid.

When they leave institutions, they have no place to go to. Without a family, without a network of friends, or acquaintances, it is almost impossible for them to get by. For a usual youngster, parents, family, friends - are support and resources when they try to put their life together. Many of us, have been lucky with parents, grandparents, or people in our circle, who offered us help when we needed it.

The youngsters who leave the childcare system get no help at all. They are, literally, in the air. Without shelter, without family, without the skills a family life gives you. So, when they make it in life, this is even more amazing. They do it  on their own, with their own hands. It is them against the world. And when they do not succeed in life, this should come as no surprise to anyone. It is just normal they do not make it. It is almost abnormal when they succeed.

This is another reason why the childcare system in Romania should be based on the family, on the family environment, and children should be considered together with their parents. On this basis, we can create the premises of a system in which those who are socially assisted would also get out, not just stay assisted forever and ever.

Green Light for the National Audit of Social Services

We aim to have a clear image on the childcare system in Romania and we want to know what the assembly of services is for children in state care. We will audit each county social services HQ. The data collection lasts six weeks (spread over July-August-September). In September, we will do the data analysis and synthesis, and in the beginning of October we will have the conclusions and the final report. We will know exactly how many children are still institutionalised, how many old style institutions still exist, how they are organised, how many alternative servcies have been developed in each county, what is the organisational capacity of childcare social services, how much money comes in the system and how it is spent. The data is to be collected on the basis of three questionannaires (one on the analysis of old institutions, be them renovated or not, a second on overall institutional capacity, and a third on finance).

What is new: the children in institutions are directly involved. Their opinion is important for the audit, as well as their suggestions for the system they would want to have. The participants in the audit (managers of social services) will bring their ideas on the table, with their suggestions for a better social system, and these proposals will shape a stand-alone component of the national audit. This exploratory initiative is intended as a constructive contribution for the improvement of social services in the country.

On the basis of the audit results, we will draft the detailed plan for the closure of all state institutions for children in the next few years and we will elaborate a public policy aimed at preventing child abandonment.